Miron Radu Paraschivescu

                            

LACRIMI

Dacă te naşti mereu spre a te sparge
Strivită într-al pleoapelor tighel,
Din ce adînc lumina ta îşi trage
Sclipirea, diamantului la fel ?

Speranţe moarte, rîvne ce se-ascund,
Tăcute doruri, vorbe nenăscute,
În apele cristalului rotund
O clipă doar veţi străluci tăcute.

Fluid sicriu ! Cadavrul cîtor vise
Îl leagănă o lacrimă şi moare,
Doar cît scînteie-n negrele abise,
Prin bezna cărnii, steaua căzătoare.

Nu vă iubesc, o, lîncede cleştare
În care duhul faptei n-a premers,
Dar ştiu adînca bucurie-n care,
Cu ochii-n lacrimi vezi în univers.


TEARS

If you get always born for breaking
Crushed between the eyelid stitch,
What depth your light draws from
Its brilliance alike the diamond ?

Dead hopes, hidding desires,
Silent longing, unborn words,
Into the water of the round crystal
Only a moment you will shine in silence.

Fluid coffin ! Of how many dreams
A tear rocks the corpse and  dies,
As long as it sparkles in the black abyss,
Through the darkness of the  flesh, the falling star.

I do not love you, oh, feeble crystals
In which the spirit of the deed was not fulfiled,
But I know the deep joy that takes you 
When with your eyes in tears you see in universe.