Lucian Blaga

                                                    

LAUDĂ SUFERINȚEI

Atîția dintre semeni nu prea știu
ce să înceapă-n zori cu suferință.
Ei nu-și dau seama nici spre seară de prilejul
chemat să-nalțe mersul , cunoștința.

Suferința poate fi întuneric, tăciune în inimă,
pe frunți albastru ger,
pe coapsă ea poate fi pecete arsă cu fier,
în bulgare de țarină
o lacrimă sau sîmbure de cer.

Nu mai calcă pe pămînt
cine calcă-n suferința.
Ea schimbă la față argila, o schimba în duh
ce poate fi pipăt duios cu știința.

Tată, carele ești și vei fi,
nu ne despoia, nu ne sărăci,
nu alunga de pe tarîmuri orice suferință.
Alungă pe aceea doar care destramă,
dar nu pe-aceea care întărește
ființa-ntru ființă.

Fă ca semenii noștri, de la oameni la albine,
de la-nvingători la biruiți,
de la-ncoronați la răstigniți, să ia aminte
că există pretutindeni și această suferință,
pîna astăzi şi de-acum înainte
singura legatură între noi și Tine.


PRAISE TO SUFFERING

So many of our fellows do not know
what to begin at dawn with suffering.
They not even realize at evening the chance
of increasing their walking, their knowledge.

The suffering may be darkness, a hot brand in the heart,
on the foreheads blue frost,
on the haunch a mark burnt with red iron,
in the clod
a tear or a heaven core.

They do not walk on the earth anymore
who walk in suffering.
It changes the clay, turn it into spirit
which can be gently touched with knowledge.

Father, who are and who will be,
do not deprive us, do not make us poor,
all the sufferings do not chase from earth.
Chase only that which breaks us up
but not that which fortifies
the being into being.

Make our fellows, from people to bees,
from winners to defeated,
from crowned to crucified, realize
that there is everywhere this suffering too,
till now and forth
the only connection between us and You.