26.05.2012
Nichita Stănescu
NEDREPTATE
De ce să auzim şi de ce să avem urechi pentru auz ?
Atît de păcătoşi să fim noi încît să fim nevoiţi
să avem
speranţe, pentru frumuseţe
şi pentru duioşie , ochi
şi pentru alergare, picioare ?
Atît de nefericiţi să fim noi
încît să trebuiască să iubim.
Atît de nestabili să fim noi
încât să trebuiască să ne prelungim
prin naştere tristeţea noastră urîtă
şi dragostea noastră înfrigurată ?
INJUSTICE
Why have we to hear and have ears for hearing ?
Are we so sinful as we must
have
hopes, for beauty
and for tenderness, eyes
and for running, legs ?
So unheappy are we
as we must to love each other.
So unstable are we
as we must to extend
by our birth
our ugly sadness
and our cold love ?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Splendidă interogarea poetică a lui Nichita, mă face să mă gândesc la monologul lui Hamlet, are aceeași (dacă nu o mai frumoasă) profunzime.
RăspundețiȘtergereDa, un Hamlet mioritic...
RăspundețiȘtergere