22.02.2015

Ion Caraion



SOLITARUL OBIECT COSMIC I

Totul era găsit,căutam în zadar.
Sămînţa nimănui nu poate fi în afara sa.
În afara durerii nu e schimbare la faţă.

Foarfeca frunzei care cade şi taie aerul
croieşte-n postavul văzduhului haine pentru brumă.

Parcă ar trece o trăsură prin perdele
către turnul de gumă.



IL SOLITARIO OGETTO COSMICO I

Tutto era trovato,cercavo in vano.
La seme di nessuno  puo stare fuori di esso.
Fuori del dolore,non c'e cambiamento.

Le forbici della foglia che sta cadendo e taglie l'aria
taglia nella tela del cielo abiti per la brina.

Come se passasse una carozza attraverso le tende
verso la torre di gomma.



THE SOLITARY COSMIC OBJECT I

Everything was found,I was searching in vain.
The seed of nobody can stay out of him.
Except the pain,it is no changing.

The scissors of the leaf that is falling and cuts the air
cuts in the cloth of the sky clothes for the dew.

As if a carriage would pass through the curtains
towards a gum tower.

10.02.2015

Constanţa Buzea



ACOLO UNDE CRED CĂ EŞTI

Acolo unde cred că eşti
Nici trenurile nu străbat
Acolo ca de sticlă par
Pădurile de brad brumat.

Tot mai departe simţi şi taci
Adăugat la rest mereu
Şi nu mai pot înainta
Decît pierzîndu-mă şi eu.

Cum ninge,alb e orice drum
Şi alb respiră-ntregul timp
Nici nu te-aş recunoaşte-acum
Desperecheat şi fără nimb.

Mi-e milă şi să-mi amintesc
Dar nici să uit nu mă îndur
Cîtă părere-i în destin
Cîtă greşeală-i împrejur.

Cu degete de frig adun
Ca sub un şal înzăpezind
Sufletul nostru încă bun
Mişcarea lui către argint.



LA DOVE PENSO CHE TU CI SIA

La dove penso che tu ci sia
Nemmeno i treni non pervadono
La come di vetro sembran
I boschi di brinosi abeti.

Sempre piu lontano senti e taci
Aggiunto sempre a quello che rimane
E non posso piu avanzzare
Se non perdendomi anche io.

Come nevica,bianco e ogni sentiero
E bianco respira l'intero tempo
Non piu ti riconoscerei adesso
Senza coppia e senza nimbo.

Ho pieta perfino ricordarmi
Ma neanche dimenticar non posso
Quanta illusione c'e nel destino
Quanto errore c'e nel mondo.

Con  fredde ditta io raccolgo
Come sotto un nevicato scialle
Il nostro animo ancora buono
La sua aspirazione verso l'argento.



THERE WHERE I THINK YOU ARE

There where I think you are
The trains are never reaching
There the fir-tree woods
Look like hoar-frosted glass.

More and more distant now you feel
Always added to the rest
And I cannot go forward anymore
But if I lose myself.

As it is snowing, white is every road
And the time is breathing whitely
Now I wouldn't recognize you anymore
Not paired as you are and without a nimbus.

I feel pity to remember
But I haven't the heart to forget
How much illusion is in the destiny
How much error is in the world.

With frozen fingers I'm gathering
As under a snow like shawl
Our still good soul
Its aspiration after silver.

05.02.2015

Lucian Blaga



CAP APLECAT

Mă îndemn să fiu
şi o clipă mai sunt.
Undeva pe cîmp
a murit fratele vînt.

Toamna sîngerează
peste un mers bătrîn.
Printre umbre prelungi
rostul mi-amîn.

Spre nu ştiu ce sfîrşit
un zbor s-a întins.
Cu palpit de sfeşnic
un copac s-a stins.

În fîntînă mi-aplec
gînd şi cuvînt.
Ceru-şi deschide
un ochi în pămînt.



TESTA CHINA

Mi spingo di essere
ed un momento ci sono.
La nel campo
e morto il fratello vento.

L'autunno sta sanguinando
sopra un vecchio cammino.
Tra longhe ombre
rimando il mio destino.

Verso non so quale fine
un volo si e disteso.
Con palpito di candela
un'albero si e spento.

Nella fontana chino
parola e pensiero.
Il cielo apre 
un'occhio in terra.



BOW HEAD

I urge myself to be
and a moment I am.
Somewhere in the field
my brother wind is dead.

The autumn is bleeding
over an old road.
Among long shadows
I delay my fate.

Towards an unknown end
a flight is stretching.
With flicker of candle
a tree has extinguished.

In the fountain I bow
my thought and my word.
The sky is opening
an eye in the ground.



01.02.2015

Zorica Laţcu



FULG DE PĂPĂDIE

Mi-e sufletul fulg alb de păpădie,
Şi-aşteaptă moartea dulce ca o boare,
Să se desprindă-n grabă şi să zboare
Spre-a cerului înaltă bagdadie.

Să poarte-n el în taină altă floare,
Şi-n cer ca-ntr-o grădină să învie,
Să scuture cînd dragostea adie
Din el,alt smoc de albe firişoare.

Să fie cerul tot ca o grădină
În care sufletu-mi să tot plutească
În fulgi uşori la orice boare lină.

Şi doar vreun fulg de-o fi să se lipească
Isuse -Tu- de poala ta divină,
Acolo vreau în veci să strălucească.



LANUGINE DI RADICHIELLA

La mia anima e bianca lanugine di radichiella,
E sta aspettando la morte dolce come un soffio,
Per staccarsi in fretta e volare
Verso del cielo l'alta volta.

Portare dentro in segreto un altro fiore,
Rinascere nel cielo come in un giardino,
E scuotere quando l'amore allita
Da essa, altri bianche fili.

Essere il cielo come un giardino
Dove la ma anima si libri
Leggera lanugine quando soffia il vento.

E se una lanugine s'attacchera,
Gesu, al Tuo divino lembo,
La voglio splendere eternamente.



DANDELION BLOOM

My soul is an white dandelion bloom,
And is waiting for the sweet death,
To detach in a hurry and fly
Towards the vault of the heaven.

To carry inside in secret another flower 
And in heaven as in a garden to rebirth
To shake when the love is breathing
From it,other white blooms.

Let be the heaven like a garden
Where my soul would soar
Like light blooms at any breath.

And if a bloom would stick,
Jesus, to Your divine lap
I want it to shine there forever.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...