Radu Gyr

 FLORILE

Sunt flori ce-ţi ies în drum să te sărute
şi-ţi gîngure crîmpeie de voroave.
Altele mici şi proaste şi gîngave
au ochi adînci şi-ntrebători de ciute.

Unele cîntă, altele spun snoave,
cîrciumărese zvelte şi limbute.
Sunt flori ce parcă tremură lăute,
se spovedesc şi-nchină cruci firave.

Sunt flori cu străluciri de spade goale,
flori cu obraji şi gene lungi de îngeri,
flori îmbrăcate-n platoşe şi zale,
flori prăbuşite-n lacrimi şi înfrîngeri,
flori ce te mustră şi te-nfruntă-n cale
şi flori care te iartă că le-nsîngeri.



I FIORI

Ci sono dei fiori che vengono a baciarti
e balbettano frammenti di parole.
Gli altri piccoli e sciocchi e balbuzienti
hanno occhi profondi e interroganti d'una cerva.

Alcuni cantano, altri raccontano delle storie,
fiori alti e allegri e chiaccheroni.
Ci sono fiori che suonano la lira,
si confessano e fanno il segno della croce.

Ci sono fiori splendenti come una spada,
fiori dalle goancie e longhi cigli d'angelo,
fiori vestiti in maglia di ferro,
fiori crollando di lacrime e sconfitte,
fiori che t'affrontano e ti fanno rimproverare
e fiori che ti perdonano d'averli fatto sanguinare.



TTHE FLOWERS

There are flowers that come to kiss you
and prattle bits of words.
The others small and silly and stammering
have deep and inquiring eyes of a deer.

Some sing, some tell stories,
Tall and chattering zinnia flowers.
There are flowers that play the lyre,
shrive and make the sign of cross.

There are flowers that shine like swords,
flowers with cheeks and long lashes like the angels,
flowers dressed in iron mails,
flowers bursting into tears ,
flowers that defy and reprove you
and flowers that forgive you for making them bleed.

Radu Gyr

CÎNTEC DEPLIN

N-ai lăuda de n-ai şti să blestemi,
Surîd numai acei care suspină,
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi,
De n-ai fi plîns, n-ai duce-n ochi lumină.

Şi dacă singur rana nu-ţi legai,
Cu mîna ta n-ai unge răni străine.
N-ai jindui după frînturi de rai
De n-ai purta un ciob de iad în tine.

Că nu te-nalţi din praf dacă nu cazi
Cu fruntea jos, în pulberea amară,
Şi dacă-nvii în cînecul de azi
E că mureai în lacrima de-aseară.



CANTO TOTALE

Non loderesti se non sapessi maledire,
Sorridono soltanto quelli che sanno sospirare,
Oggi non ameresti se mai gemessi,
Se non ci fosse il pianto, non porteresti luce.

E se la tua ferita solo non curassi,
Con il tuo mano non curasti le ferite altrui.
Non brameresti il paradiso
Se non avessi un po' d'inferno in  te.

Che non ti puoi alzar se mai non cadi
Con la fronte giu, nella polvere amara,
E se vivi ancora nel canto d'oggi
E perche morivi nella lacrima di ieri.



FULL SONG

You wouldn't praise if you wouldn't curse,
Smile only those who know to sigh,
Today you wouldn't love if you wouldn't moan,
If you wouldn't weep you wouldn't carry light.

And if you wouldn't cure your wound alone,
With your hand you wouldn't cure foreign wounds.
You wouldn't long for paradise
If you wouldn't have a piece of hell in you.

Cause you can't rise if you never fall
With your forehead in bitter dust,
And if you are alive in this song
It is because you were dying  last.

Radu Gyr

RUGĂ VECHE

Ziceam odinioară :
Desparte-mă de humă, Tu, Doamne, şi ajută-mi
ca să-mi înnod şi viaţa de cer, nu numai gîndul !
Şi pentru asta, trupul de uliu împrumută-mi,
să pot zbura, în mine văzduhu'ntreg strîngîndu-l !...
Ori - poate - ştii povestea în care un drumeţ
a izbutit să prindă, dîrz, capătu-unei funii
de toarta bolţii ca să urce, îndrăzneţ,
în rai la Sfîntul Petru, sau în tărîmul lunii...

Şi dac-o ştii şi nu vrei să fiu ca şoimii teferi,
dă-mi razele de lună şi razele de stele,
o scară de mătase să-mi împletesc din ele,
ca să mă sui pe trepte de lună în luceferi !...

...Iar dacă nu vrei, Doamne,ca-n basmele mărunte
să fie, - atuncea, baremi, ajută-mă să-nvăţ
ceva din agerimea potecii iuţi de munte,
ca tot mai sus, din stancă în stancă să m-agăţ
pînă la vîrful care se sprijină pe soare,
şi-ajuns în vîrf, în soare să mă strecor de-a dreptul...

...Şi dacă soarta unei poteci cu caprioare
îmi e prea mult, - dă-mi soarta ce-o are înţeleptul
şi micul mugur care, plesnindu-se în frunză,
împunge în lumină, lumina să-l patrunză

...şi nu se leagă humei decît prin albul suc
pe care trunchi şi creangă se duc şi i-l aduc !...
Dă-mi, Doamne, soarta frunzei, că Tu cunoşti, Prea Sfinte,
ce nevinovăţie e în micuţa-i minte !

Mai toata ziua, frunza,privind la fluturi zice :
- " Ia uite !...Au prins aripi acele flori de măr
şi părăsindu-şi pomul, se joacă-n vînt si săr !"
Iar noaptea : - "Tu eşti steaua cazută, licurice ?"...
Şi seara vine vîntul şi-o leagănă şi-i cîntă,
ca-n zori să-i toarne sturzul din guşa lui mărgele
de rouă ca s-o spele...

Şi-uitînd că rădăcina-n argilă se frămîntă,
cîntînd spre soare, frunza e-a cerului şi numa'
cînd moare, scuturîndu-se din pom, loveşte huma !...

Dă-mi, Doamne, soarta frunzei !


ANCIENT PRAYER

Once I saied :
Separate me from the earth, You, Lord, and help me
to knot my life of heaven, not just my thought !
And for that, the body of a hawk lend to me,
to fly, inside me the whole sky to gather !...

Or - maybe - You know the story of a traveler
who managed to catch, fierce, the end of a rope
to the sky vault to climb, bold,
in  heaven to Saint Peter, or in the realm of the moon...

And if You know it and You don't want me like hawks to be alike,
give me the moon rays and the rays of stars,
a silk ladder to knit of them, 
on the moon steps to ascend to the morning stars.

...And if You don't want, Lord, to happen like in the fairy tales,
then, at least, help me to learn
something of the agility of the quick mountin path,
as higher and higher, from rock to rock to cling
as far as the peak that leans upon the sun,
and reaching the top, in the sun straightly to slip...

...And if the fate of a deer path
is too much for me, give me the fate of a wise
and little bud which, bursting into leaf,
pushes in the light, the light to penetrate it

...and isn't bound to earth but by the white juice
which the trunk and the branch fetch to it !...
Give me, Lord, the fate of the leaf, that You know, Holy,
what innocence has in its little mind !

All the day, looking to the butterflies, the leaf says :
"- Look !...Those apple flowers got wings
and leaving their tree, they play in the wind and jump! "
And in the night : " Are you the star down, firefly? "
And in the evening the wind comes and swing it and sing,
and in the morning from its throat the thrush gives 
pearls of dew to it ...

And forgetting that its root is bustling in the earth,
singing toward the sun, the leaf is of the sky and only
when it dies, shaking from the tree, it gets to the earth !...

Give me, Lord, the fate of the leaf !