Ana Blandiana

                              

BALADA VĂMILOR

Să nu te sperii mi-ai spus
Zeul de culoarea frunzelor vechi
Apare la vama de apus,
Are
Plisc de pasăre cântătoare,
Gemete închise-n auz,
Şi ochiul deschis ca de mort.
E însoţit de căprioare
Şi cerbi
Înaintând regeşte-n perechi
Cununate cu inele veştede de ierbi
El te va duce până la vama de nord.

Acolo te-aşteaptă
Zeul bătrân
Din orbita lui dreaptă
Norii se scurg,
Din orbita lui stângă
Se face amurg,
E chircit şi e spân,
Are gura nătângă,
Cloceşte ouă de şerpi la subţiori,
Pe umeri îi cresc pene de ciori,
La coate aripi de peşte,
El croncăne rar, răguşit
Glasul lui te-nsoţeşte
Până la vama de răsărit.

De unde
Trebuie să te conducă un copil
Care se-ascunde.
E zeu, dar nu vrea să recunoască,
Se face când ciocârlie,
Când broască,
Îi atârnă bărbi de păpădie,
Aripi flutureşti,
Coarne de crengi,
Cocoaşe de melci.
Poţi să-l ghiceşti
Doar
După şirul amar
De cocori
Care-l urmează,
După firava rază
Încârceiată deasupra lui
De trei ori,
După tremurul frunzei de dud,
Mai pripit.

Lasă-te hăituit mi-ai şoptit
Până la vama de sud.
Dar nu te trezi mi-ai strigat
Acolo te-aşteaptă stăpâna
Întregului regat.
Îţi va trece peste ochi mâna,
Să nu-ţi fie frică,
Să crezi
Ea este zâna
Cu glas ascuţit de păun,
Cu miros de căpşună,
Cu fustele din foi de mătrăgună,
Cu buzele verzi,
Cu părul de apă aiuritoare
Spre mare ;
Păsările îi trec prin corp,
Peştii prin plete,
Nu te trezi !
Şopârlele-şi leapădă pieile bete,
Soarele stă în palma ei orb
Şi nu face zi
Numai luna de fiere
Picură de sus
Peste noi...
Dacă ai putere
Să visezi că adormi mi-ai mai spus
Poţi să te întorci înapoi
Prin vama de-apus.


BALLAD OF CUSTOMS

Don't be afraid,you told me
The old leaves coloured god
Appears at the west custom 
He has
Beak of singing bird,
Moans enclosed in his hearing
And his eye open of dead.
He is escorted by deers
And stags
Kingly advancing in pairs
Married with faded rings of grass
He will guide you as far as the north custom.
There is waiting for you
The old god
From his right eye socket
The clouds are flowing down,
From his left eye socket
The twilight comes,
He is dwarfed and beardless,
He has goof mouth,
He hatchs snake eggs at his armpits,
Crow feathers grow on his shoulders,
At his elbows fish wings,
He slowly and thickly croacks,
His voice accompanies you
As far as the rising sun custom.
From there
You must be guided by a child
Who is hidding.
He is a god, but he does not admit it,
Sometimes he make himself a skylark,
Sometimes a frog,
From his face dandelion beards hang,
Butterfly wings,
Horns of branches,
Humps of snails.
You can guess him
Only
After the bitter row
Of cranes
Which follows him,
After the weak ray
Coiled above him
Three times,
After the trembling of the mulberry leaf
More hasty.
Let you be hunted you whispered to me
As far as the south custom.
But don't wake up you cried to me
There is waiting for you the mistress
Of the whole kingdom.
She will pass her hand over your eyes,
Don't be afraid,
Believe
She is the godess
With sharp voice of peacock,
With srawberry smell,
With her skirt made of night-shade leaves,
With green lips,
With hair of puzzling water
Towards the sea ;
The birds pass through her body,
The fishes through her hair,
Don't wake up !
The lizards leave their tipsy skins,
The sun sits in his palm blind
And does not light the day.
Only the moon of venom
Drops from above
Over us...
If you have strength 
To dream that you fall asleep you told me
You can come back
By the sunset custom.