IZVOR
Lacrimile mele curg dintr-un izvor
ascuns adînc în nemişcarea ta.
Ele se rostogolesc, nu se numără,
nu se privesc unele pe altele.
Desculţe şi oarbe se ciocnesc între ele,
dar, uneori, încremenesc
iscînd un luminiş: cînd tu apari
şi vii spre mine surîzînd printre lacrimi.
FONTE
Le mie lacrime scorrono da una fonte
nascosta profondamente nella tua immobilita.
Esse rotolano, non si contano,
non si guardano l'una l'altra.
Scalze e cieche urtano tra di loro,
ma, talvolta, si fermano
facendo una radura: quando tu ti mostri
e vieni verso di me sorridendo tra le lacrime.
FOUNTAIN
My tears spring from a fountain
deeply hidden into your immobility.
They roll down, they do not count themselves,
do not look each other.
Bare feeted and blind they strike,
but, sometimes, they stop
making a clearing: when you appear
and come to me smiling with tears.
EGALII CU ZERO
O arteră,
un aerian bulevard.
Şi la nr. 52
sorb din cupa vieţii şi eu,
necruţat de ani, de spate adus,
sorb rar şi visez
şi sunt altundeva,
la polul opus.
Şi visez Utopia
şi alte himerice.
Şi parcă prind grai
pereţii smintiţi,
vedenii colerice.
Şi, pierdut în oglindă,
mă înfioară
ochii pe care-i zăresc:
egalii cu zero,
altădată albaştri,
se făcură pe dată ca iadul.
Şi văd creieri de munte
şi urcuşul e greu,
sunt un trist alpinist.
Sisif sunt, al moliilor.
Şi cad şi recad,
un munte suind.
UGUALI A ZERO
Un'arteria,
Un'aereo viale.
E al numero 52
sorseggio dalla coppa della vita anche io,
non scansato dagli anni, curvato nelle spalle,
sorseggio raramente e sogno
e sono altrove,
al polo opposto.
E sogno l'Utopia
e altre chimere.
E mi pare che gli scervellati pareti
cominciano a parlare,
colleriche fantasme.
E, perso nello specchio,
mi fanno rabbrividire
gli occhi che vedo:
uguali a zero,
una volta azzurri,
si sono fatti all'improviso come l'inferno.
E vedo cime di montagna
e l'ascesa e difficile,
sono un triste alpinista,
Sisifo sono, delle falene.
E cado e ricado,
salendo una montagna.
EQUAL TO ZERO
An artery,
an aerial boulevard.
And at 52-th
I sip from the cup of the life,
unspared by the years, bent,
I slowly sip and I dream
and I am somewhere else,
at the opposite pole.
And I dream Utopia
and other chimerae.
And seems that the crazy walls
begin to speak,
choleric ghosts.
And, lost in the mirror,
thrill me
the eyes that I see:
equal to zero,
once blue,
suddenly made themselves alike the hell.
And I see peaks of mountains
and the climbing is difficult,
I am a sad alpinist,
I am Sisyphus, of the moths.
And I fall and fall again,
climbing one mountain.
UNDE EŞTI, TIMP?
Am greşit
nelăsînd iubirea să curgă
asemenea unui fluviu...
Unde eşti, Timp?
Întoarce-te şi lasă-mă
să-mi ispăşesc pedeapsa!
DOVE SEI, TEMPO?
Ho sbagliato
non lasciando l'amore scorrere
come un fiume...
Dove sei, Tempo?
Ritorna e lasciami
espiare la mia pena!
WHERE ARE YOU, TIME?
I have made a mistake
not leting my love flow
like a river...
Where are you, Time?
Come back and let me
expiate my punishment!
POETUL
captiv al propriei singurătăţi
prizonier al propriei dureri
al propriului destin
el aşterne în cuvînt
enigma clipei de acum
care se scurge încet-încet
în clepsidrele tainice
ale vertebrelor sale nevăzute
în arterele sale în care increatul
îşi face lucrarea
în care visul
putrezeşte tainic
IL POETA
prigioniero della propria solitudine
prigioniero del proprio dolore
del proprio destino
esso esprime nella parola
l'enigma di questo momento
che scorre pian-piano
nelle misteriose clessidre
delle sue invisibili vertebre
nelle sue arterie nelle quali l'increato
fa la sua opera
dove il sogno
segretamente marcia.
THE POET
captive of the own loneliness
prisoner of the own suffering
of the own destiny
he express in a word
the riddle of this moment
which flows slowly
in the misterious hour-glasses
of his invisible vertebrae
in his arteries in which the increate
make its work
where the dream
secretly rots.
SIRENA
Pescare,stai, nu-ţi arunca năvodul,
Mai lasă-mă talazului de-azur!
Nu-mi strînge în reţele braţul pur
Şi sînului meu nou nu-i strivi rodul.
De-mi scînteiază-n ape solzi solari,
Nu-s peşte, şi în razele difuze
Nu-i legănare moale de meduze,
Ci adumbrit se leagă în cleştar
Profilul frumuseţii fără moarte.
Ascultă-mi tinereţea din străvechi -
Deschide-ţi asurzitele urechi
Şi ochii plini de amăgeli departe.
Pescare fără suflet, ce făcuşi!
M-ai prins. Răstorni în barcă pradă rară,
Scoici sidefii, subţire algi, amară
Şi irizată spumă sunt acuşi...
LA SIRENA
Pescatore, fermati, non gettar la tua rete,
Lasciami ancor nell'onda azzurra!
Non allacciare nella rete il mio puro braccio
E non schiacciare il mio nuovo seno.
Sebbene splendon nelle acque le mie solari scaglie,
Non sono pesce, e nei diffusi raggi
Ne dondolare di meduse,
Ma ombreggiato sorge nel cristallo
Il contorno della mia immortal bellezza.
Ascolta la mia antica gioventu -
Apri le tue sorde orecchie
E i tuoi occhi pieni di inganni.
Spietato pescatore, cosa hai fatto?
Hai acchiappato me. Rovesci nella barca rara preda,
Perlate conche, sottili alghe, amara
Ed iridescente schiuma sono adesso...
THE MERMAID
Fisherman, stop, do not throw your net,
Still live me to the blue wave!
Do not squeeze my pure arm inside
And do not crush my new brest.
Though my solar scales sparkle in the water
I am neither a fish, nor swinging jelly fish
But shadowed springs in the diffuse rays
The contour of my undying beauty.
Listen to my ancient youth -
Open your deaf ears
And your eyes full of cheatings.
Merciless fisher, what have you done?
You have caught me. You tipple in your boat a rare prey,
Pearl shells, thin sea weeds, bitter
And iridiscent foam now I am...
