18.10.2014

Nichita Stănescu



STEAUA

Ca o rupere de oase, răcnind răsare steaua
în timp ce osul copilului, gelatinos
doarme foarte dus sub reaua
răsărire de rupere de os.

Pare că plînge dar ea strigă,
pare că luminează în timp ce vorbeşte.
E o vedere care obligă
să fie ceea ce este.

Fioros răsărea steaua în gînd,
Creier în cutremur, inutilă carne.
Ca să fiu trebuie să afirm că sînt
şi lumea-n mîna dreaptă s-o ţin ca pe o armă.



LA STELLA

Come uno spezzar d'ossa,gridando spunta la stella
mentre l'osso del bambino,gelatinoso
dorme profondamente sotto il malvagio
spuntar dello spezzar dell'osso.

Sembra che piange, ma essa grida,
sembra che brilla mentre parla.
E una veduta che obbliga
di esser quello che e.

Ferocemente spuntava la stella nel pensiero,
Cervello in scossa,inutle carne.
Per esserci devo affermare che ci sono
E il mondo nella mano destra tenerlo come un'arme.



THE STAR

Like a breaking of bones, shouting rises the star
while the baby's bone, jelly-like
is tightly sleeping under the evil
rising of breaking of bone.

It seems to weep, but it is shouting,
it seems to shine while it is speaking.
It's a seeing that compels
to be what it is.

Wildly the star was rising inside the thought,
brain storming, useless flesh.
In order to be I have to assert that I am
and the world in my right hand to hold as an arm.

11.10.2014

Ana Blandiana



SONET DEGRADAT

Ruine, templele sunt mai frumoase
Şi zeii morţi mai demni de-nduioşare,
Coloanele rămase în picioare
Stau minunate şi mirate oase,

Superb schelet al timpului, mai pur
Decît fusese viu, ascuns în carne,
Vuiet de mări secate şi de goarne,
Chemînd la lupte stinse împrejur.

Acum e pace. Zeii sunt poeme.
Sufletul lumii nu mai are vreme
Să îşi mai ia un nume şi un chip.

Nici o minune. Şi de-ar fi să fie
Nu-i nimeni să o vadă în pustie.
Credinţă măcinată ca piatra în nisip.


SONETTO DEGRADATO

Ruine, i tempi sono piu belli
E i morti dei piu commoventi,
Le colonne rimaste in piedi
Stanno meravigliose e stupite ossa,

Splendido scheletro del tempo, piu puro
Di quanto e stato vivo, nascosto nella carne,
Mugghio di mari seccati e di trombe
Chiamando alle battaglie spente.

Adesso fa pace. Gli dei sono dei poemi.
L'animo del mondo non ha piu tempo
Prender un nome ed un viso.

Nessun miracolo.E se ci fosse
Non c'e nessuno a vederlo nel deserto.
Fede spezzata come la pietra in sabbia.



DEGRADED SONNET

Ruins, the temples are more beautiful
And the dead gods more deserving mercy,
The columns standing upright
Stood wonderful and astonished bones,

Splendid skeleton of the time, purer
Then  when it was alive, hidden inside the flesh,
Roaring of dry seas and trupets
Calling to extinguished battles.

Now it's peace. The gods are poems.
The soul of the world has no time
To take face and name.

No miracle. And if it would be
There is nobody to see it in the desert.
The faith ground like the stone into sand.



07.10.2014

Vasile Nicolescu



ECOU FLORENTIN

Era un timp cu îngeri de aer.
La poarta paradisului te-aşteptam rătăcit:
vino să ne facem lumină!
Pe-aceste pietre nu se poate călca.

Era un timp fără ţărm, fără val.
Pe rugul asfinţitului fără glas te strigam.
Cu un sărut îţi opream respiraţia,
aurul lui Dumnezeu să rămînă pe ram.



ECO FIORENTINO

C'era un tempo con angeli d'aria.
Alle porte del paradiso ti aspettavo smarrito:
vieni a farci luce!
I passi sono proibiti su questi sassi..

C'era un tempo senza riva, senz'onda.
Sul rogo del tramonto senza voce ti chiamavo.
Con un bacio fermavo il tuo respiro,
che l'oro d'Iddio stia ancora sul ramo.



FLORENTINE ECHO

It was a season of airy angels.
At the gates of heaven I stood waiting for you in bewilderment:
come, it's time to change into light!
Footsteps are forbidden on those stones.

It was a tideless, boundless season.
In the twilight blaze mutely I cried after you.
Bating your breath, pressing my lips against yours,
that God's gold still should  hold on the twig.


04.10.2014

Virgil Mazilescu



CE-I SPUNE UN PERETE ALTUI PERETE...

ce-i spune un perete altui perete altui perete cînd se întîlnesc la colţ
ce-i spune tristeţea mea broaştei care se leagănă se leagănă
ce faci dragostea mea dacă refuz şi acum să vorbesc
ce frumoasă toamnă ce despărţire ce înviere



CHE DICE UN PARETE AD ALTRO PARETE...

che dice un parete ad altro parete ad altro parete quando s'incontrano nell'angolo
che dice la mia tristezza alla rana che si culla si culla
che farai mio amore se rifiuto ache adesso di parlare
che bell' autunno che separazione che risurrezione



WHAT A WALL TELL TO OTHER WALL...

what a wall tell to other wall to other wall when they meet at the corner
what my sadness tell to the frog that is swinging is swinging
what would you do my love if I still refuse to speak
what a beautiful autumn what a separation what a revival

23.08.2014

Dimitrie Anghel




 ÎN GRĂDINĂ

Miresme dulci de flori mă-mbată şi mă alintă gînduri blînde...
Ce iertător şi bun ţi-e gîndul, în prejma florilor plăpînde!
Rîd în grămadă; flori de nalbă şi alte flori de mărgărint,
De parc-ar fi căzut pe straturi un stol de fluturi de argint.

Sfioase-s bolţile spre sară, şi mai sfioasă-i iasomia:
Pe faţa ei neprihănită se-ngînă-n veci melancolia
Seninului de zare stînsă, şi-n trandafiri cu foi de ceară
Trăiesc mîhnirile şi plînge norocul zilelor de vară.

Atîtea amintiri uitate cad abătute de-o mireasmă:
Parcă-mi arunc-o floare roşă o mînă albă de fantasmă,
Şi-un chip bălan lîng-o fereastră răsare-n fulger şi se stînge...
De-atuncea mi-a rămas garoafa  pe suflet ca un strop de sînge.

Ca nalba de curat odată eram, şi visuri de argint
Îmi surîdeau cu drag, cum rîde lumina-n foi de mărgărint,
Şi dulci treceau zilele toate, şi-arar dureri dădeau ocoale...
Ah, amintirile-s ca fulgii rămaşi uitaţi în cuiburi goale!



NEL GIARDINO

Profumi dolci di fiori mi fan inebriare e mi accarezzan buoni pensieri...
Com'e di compassione pieno il tuo pensiero intorno ai fragili fiori!
Ridono insieme; fiori di malva e fiori di mughetto,
Come se avesse caduto sulle aiuole farfalle di argento.

Soavi sono le volte alla sera, e piu soave e il gelsomino:
Sul suo innocente viso si trova sempre la malinconia
Del sereno del spento orizzonte, e nelle rose dalle foglie di cera
Vivono i dolori e piange la fortuna dei giorni estivali.

Tanti ricordi dimenticati rinascono insieme ad un profumo:
Come se mi gettase un fiore rosso un mano bianco di fantasma,
E un viso biondo accanto ad una finestra si mostra e presto se ne va...
Da allora il garofano come una goccia di sangue nel mio cuore sta.

Come la malva puro ero una volta, e sogni d'argento
Mi sorridevan dolcemente, come sorride la luce nei petali di mughetto,
E dolci passavano i giorni tutti, e raramente dolori ronzavano...
Ahime, i ricordi sono come le piume dimenticate nei nidi vuoti!



IN THE GARDEN

Sweet scents of flowers make me drunk and good thoughts caress me...
How full of mercy is my thought around the feeble flowers!
They laugh together; flowers of mallow and  lilies of the valley,
As silver butterflies would have fallen over the furrows.

Shy are the vaults at evening, and shier is the jasmine:
On its innocent face forever the melancholy stays
Of the extinguished horizon, and in the roses with wax petal
Live the sorrows and weeps the luck of summer days.

So many forgotten memories are born again with a perfume:
As a red flower would be thrown to me by a white hand of a ghost,
And a fair face at a window swiftly appears and disappears...
Since then carnation is like a drop of blood in my heart.

Like the mallow pure once I used to be, and silver dreams
Were  gently smiling , as the light is laughing in the lily of the valley.
And sweetly was passing every day, and seldom pains were walking round...
Ah, the memories are like feathers left in empty nests!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...