28.10.2014

Ion Caraion



NORUL E SÎNGELE MEU

se-aude seceta cum ciuruie

se-aud lucrurile cum strigă

se-aude strigătul cum tace

tace şi moare

încotro nu e noapte?

sunt trist şi surd



LA NUVOLA E IL MIO SANGUE

si sente la siccita stacciare

si sentono le cose gridare

si sente il grido tacere

tacere e morire

dove non c'e notte?

sono triste e sordo



THE CLOUD IS MY BLOOD

it is heard the drought piercing

it is heard the things calling

it is heard the call keeping silent

keeping silent and dying

in which place isn't night?

I am sad and deaf


23.10.2014

Marin Sorescu



JUCĂRII

Noi care sîntem îngrozitori de mari,
Care n-am mai căzut pe gheaţă
Dintre cele două războaie,
Ori dacă din greşeală am alunecat vreodată,
Ne-am şi fracturat un an,
Unul din anii noştri importanţi şi ţepeni
De gips...
O, noi cei îngrozitori de mari
Simţim cîteodată
Că ne lipsesc jucăriile.

Avem tot ce ne trebuie,
Dar ne lipsesc jucăriile.
Ne e dor de optimismul
Inimii de vată a păpuşilor
Şi de corabia noastră
Cu trei rînduri de pînze,
Care mergea la fel de bine pe apă,
Ca şi pe uscat.

Am vrea să încălecăm pe un cal de lemn
Şi calul să necgheze odată cu tot lemnul,
Iar noi să-i spunem:"Du-ne undeva,
Nu ne interesează locul,
Pentru că oriunde în viaţă
Noi avem de gînd să facem
Nişte fapte grozave".

O,cît ne lipsesc uneori jucăriile!
Dar nu putem nici măcar să fim trişti
Din cauza asta
Şi să plîngem din tot sufletul
Ţinîndu-ne cu mîna de piciorul scaunului,
Pentru că noi suntem nişte oameni foarte mari
Şi nu mai e nimeni mai mare ca noi
Care să ne mîngîie.



GIOCATTOLI

Noi che siamo terribilmente maturi,
Che non abbiamo piu caduto sul ghiaccio
Dal tempo delle due guerre,
Oppure se per sbaglio abbiamo mai scivolato,
Abbiamo fratturato un anno,
Uno dei nostri importanti e rigidi anni
Di gesso...
O, noi i terribilmente maturi,
Sentiamo a volte
Che ci mancano i giocattoli.

Abbiamo tutto cio che vogliamo,
Ma ci mancano i giocattoli.
Abbiamo nostalgia dell'ottimismo
Del cuore di cotone delle bambole
E della nostra nave
Con tre fila di tela,
Che gallegiava lo stesso sull'acqua
E sulla terra.

Vorremo montare su un cavallo di legno
E il cavallo nitrisse con tutto il suo legno,
E noi dicessimo:"Portane via,
Non importa il posto,
Perche ovunque nella vita
Noi pensiamo di fare
Delle brave cose."

O, quanto ci mancano a volte i giocattoli!
Ma non possiamo nemmeno essere tristi
Per questo
E piangere con tutto il cuore,
Abbracciando la gamba della sedia,
Perche noi siamo delle persone molto mature
E non c'e nessuno piu maturo di noi
Che ci confortasse.



TOYS

We who are awfully grown-up
Who did not fall on the ice
Since between the two wars,
Or if by fault we slipped once,
We broke an year,
One of our important and rigid year
Of plaster stone...
Oh, we the awfully grown-up
Feel sometimes
That we miss our toys.

We have all we want,
But we miss our toys.
We miss the optimism
Of the cotton heart of the dolls
And of our three-sailed ship,
That used to float on the water 
As well as on the ground.

We wish to ride on a wood horse
And the horse would neigh together its whole wood,
And we tell him:"Carry us away
No matter where,
Because everywhere in life
We think to do
Great deeds."

Oh, how much we miss sometimes our toys!
But we are not even allowed to be sad
Because of it
And cry out of our soul,
Holding the leg of the chair,
Because we are very grown-up people
And there is no other person more grown-up than us
To comfort us.

18.10.2014

Nichita Stănescu



STEAUA

Ca o rupere de oase, răcnind răsare steaua
în timp ce osul copilului, gelatinos
doarme foarte dus sub reaua
răsărire de rupere de os.

Pare că plînge dar ea strigă,
pare că luminează în timp ce vorbeşte.
E o vedere care obligă
să fie ceea ce este.

Fioros răsărea steaua în gînd,
Creier în cutremur, inutilă carne.
Ca să fiu trebuie să afirm că sînt
şi lumea-n mîna dreaptă s-o ţin ca pe o armă.



LA STELLA

Come uno spezzar d'ossa,gridando spunta la stella
mentre l'osso del bambino,gelatinoso
dorme profondamente sotto il malvagio
spuntar dello spezzar dell'osso.

Sembra che piange, ma essa grida,
sembra che brilla mentre parla.
E una veduta che obbliga
di esser quello che e.

Ferocemente spuntava la stella nel pensiero,
Cervello in scossa,inutle carne.
Per esserci devo affermare che ci sono
E il mondo nella mano destra tenerlo come un'arme.



THE STAR

Like a breaking of bones, shouting rises the star
while the baby's bone, jelly-like
is tightly sleeping under the evil
rising of breaking of bone.

It seems to weep, but it is shouting,
it seems to shine while it is speaking.
It's a seeing that compels
to be what it is.

Wildly the star was rising inside the thought,
brain storming, useless flesh.
In order to be I have to assert that I am
and the world in my right hand to hold as an arm.

11.10.2014

Ana Blandiana



SONET DEGRADAT

Ruine, templele sunt mai frumoase
Şi zeii morţi mai demni de-nduioşare,
Coloanele rămase în picioare
Stau minunate şi mirate oase,

Superb schelet al timpului, mai pur
Decît fusese viu, ascuns în carne,
Vuiet de mări secate şi de goarne,
Chemînd la lupte stinse împrejur.

Acum e pace. Zeii sunt poeme.
Sufletul lumii nu mai are vreme
Să îşi mai ia un nume şi un chip.

Nici o minune. Şi de-ar fi să fie
Nu-i nimeni să o vadă în pustie.
Credinţă măcinată ca piatra în nisip.


SONETTO DEGRADATO

Ruine, i tempi sono piu belli
E i morti dei piu commoventi,
Le colonne rimaste in piedi
Stanno meravigliose e stupite ossa,

Splendido scheletro del tempo, piu puro
Di quanto e stato vivo, nascosto nella carne,
Mugghio di mari seccati e di trombe
Chiamando alle battaglie spente.

Adesso fa pace. Gli dei sono dei poemi.
L'animo del mondo non ha piu tempo
Prender un nome ed un viso.

Nessun miracolo.E se ci fosse
Non c'e nessuno a vederlo nel deserto.
Fede spezzata come la pietra in sabbia.



DEGRADED SONNET

Ruins, the temples are more beautiful
And the dead gods more deserving mercy,
The columns standing upright
Stood wonderful and astonished bones,

Splendid skeleton of the time, purer
Then  when it was alive, hidden inside the flesh,
Roaring of dry seas and trupets
Calling to extinguished battles.

Now it's peace. The gods are poems.
The soul of the world has no time
To take face and name.

No miracle. And if it would be
There is nobody to see it in the desert.
The faith ground like the stone into sand.



07.10.2014

Vasile Nicolescu



ECOU FLORENTIN

Era un timp cu îngeri de aer.
La poarta paradisului te-aşteptam rătăcit:
vino să ne facem lumină!
Pe-aceste pietre nu se poate călca.

Era un timp fără ţărm, fără val.
Pe rugul asfinţitului fără glas te strigam.
Cu un sărut îţi opream respiraţia,
aurul lui Dumnezeu să rămînă pe ram.



ECO FIORENTINO

C'era un tempo con angeli d'aria.
Alle porte del paradiso ti aspettavo smarrito:
vieni a farci luce!
I passi sono proibiti su questi sassi..

C'era un tempo senza riva, senz'onda.
Sul rogo del tramonto senza voce ti chiamavo.
Con un bacio fermavo il tuo respiro,
che l'oro d'Iddio stia ancora sul ramo.



FLORENTINE ECHO

It was a season of airy angels.
At the gates of heaven I stood waiting for you in bewilderment:
come, it's time to change into light!
Footsteps are forbidden on those stones.

It was a tideless, boundless season.
In the twilight blaze mutely I cried after you.
Bating your breath, pressing my lips against yours,
that God's gold still should  hold on the twig.


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...