22.07.2014

Vasile Voiculescu



SUPREMA LIBERTATE

Nu-mi trebuie viaţă veşnică, eternitate
(Alte fără de margini închisori),
Dincolo de orice existenţe, presimt uneori
O dezlegată de toate, suprem de simplă libertate...

Acolo năzui eu...Şi cred că nu-n zadar:
Unde nimicul nu-şi mai înalţă schela,
Unde se intră de pretutindeni, fără porţi, făr'de hotar,
Unde nesfîrşitul, desăvîrşit, nu mai încape iar...
Doamne al uriaşei mele neştiinţe, tu eşti acela.



LA SUPREMA LIBERTA

Non ho bisogno di una vita eterna
(Altra sconfinata prigione)
Al di la di ogni esistenza, io presento talvolta
Una scatenata, supremamente semplice liberta...

La bramo io arrivare...E penso non in vano:
Dove il nulla non alza piu la sua impalcatura,
Dove puoi entrare da ovunque, senza porte, senza confini,
Dove l'infinito, conmpiuto, non c'entra ancora...
Dio della mia grande ignoranza, tu sei quello. 



THE SUPREME FREEDOM

I do not need eternal life
(Another boundless prison)
Beyond each existence, I sometimes feel
An unchained, supremely simple freedom...

There I strive to come...And I think not in vain:
Where the nothingness doesn't raise its scaffolding,
Where you can enter from everywhere, without gates, without bounds,
Where the infinity, fulfiled, have no room again...
God of my great ignorance, you are that one.

17.07.2014

Alexandru Philippide



ÎN NEMILOASA DEVENIRE


Trăim o bună parte din viaţă printre morţi.


Citim în cărţi poeme de-o mie de ani spuse

Şi muzici ascultăm, de mult compuse,
Şi-n vis vorbim cu vechi prieteni morţi;
E-o lume, de neant înconjurată,
Care prin moarte-şi capătă durată
Şi fiinţează-n noi prin nefiinţă.
Şi ne-nşelăm cu strania credinţă
Că ispăşim cu mari păreri de rău
Greşelile de-odinioară,
Care pe alţii i-au făcut să-i doară,
Cînd nu gîndeam ce-i bine şi ce-i rău
Şi cînd cu nepăsare şi-n neştire
Trăiam în nemiloasa devenire.
Dar nimeni n-ar putea să mai învie
Ce-a fost stricat, jignit pe veşnicie.

Şi doar părearea de rău mereu e vie.




NELLO SPIETATO DIVENTARE


Viviamo la piu parte della vita tra i morti.


Leggiamo poemi da mille anni scritti

E ascoltiamo musiche composte tempo fa
E nel sogno parliamo con vecchi amici morti;
E un mondo circondato dal niente
Che attraverso la morte acquista la sua durata
E vive dentro di noi per il suo non essere.
E ci inganniamo con la strana credenza
Che espiamo di gran rimpianti
Gli errori di una volta,
Che hanno fatto addolorar gli altri
Quando non pensavamo al bene ed al male
E quando spensierati ed indifferenti
Vivevamo nello spietato diventare.
Ma nessuno potrebbe risuscitare
Quello ch'e stato offeso per l'eternita.

E solo il rimpianto resta sempre vivo.




IN THE PITILESS BECOMING


We live a good part of our life among the dead.


We read poems written thousands years ago

And listen to ancient  music
And in our dreams we talk with old dead friends;
It is a world surrounded by the void
That by its death acquires lasting
And lives inside us by its nothingness.
And we deceive ourselves with the strange belief
That we expiate by great regrets
The mistakes of once
That\had hurt the others,
When we didn't think of good or wrong
And carelessly and indifferently
We used to live in the pitiless becoming.
But nobody makes live again
That was eternally offended.

But the regret is always alive.


05.07.2014

Emil Botta



?

Te întreb, Înşelătorule,unde sunt legiunile mele
şi unde cele o mie de suliţi, de turle?
De pe culme spuneai că se vede alba copilărie,
şi acum nu aud nici tobe, nici surle.

Ascultă atent! Auzi un fluierat?
E un rest din trenul care a luat totul acum o mie de ani.
Şi un uruit prelung nu-ţi sapă urechea?
E viaţa unui băiat care se plimba pe sub castani.

Din legiunile tale n-a mai rămas decît un crivăţ
care bate neîncetat,
şi lancea de lemn care aparţine soldatului
ce n-a existat.



?

Ti chiedo, Ingannevole, dove sono le mie legioni
e dove le milla lancie, e  torri?
Dalla cima dicevi puoi vedere la bianca infanzia,
e adesso non sento ne tamburi, ne trombe.

Ascolta attentamente! Senti un fischio?
E un pezzo del treno che ha preso tutto mille anni fa.
E un lungo rombare non scava nel tuo orecchio?
E la vita di un ragazzo che camminava sotto i castagni.

Delle tue legioni non e rimasto che una tramontana
che soffia senza tregua,
e la lancia di legno che appartiene al soldato
che non c'e stato mai.


?

I ask you, Deceptive, where are my legions
and where my thousand spears, and towers?
From the top you said you can see the white childhood,
and now I hear neither drums, nor trumpets.

Listen carefully!Do you hear a whistle?
It s a rest of the train that has carried everything a thousand years ago.
And a long rattling is not digging into your ear?
It is the life of a boy who used to walk under the chestnut-trees.

Of your legions remained only an icy north wind
that is restlessly blowing,
and the wood spear that belongs to the soldier
who never existed.

03.07.2014

Octavian Paler



CURSA

Mai departe de moarte, mai departe de viaţă,
mai departe de dragoste, mai departe de mine,
mai departe de noi,
mai departe de cei care-am fost,
de cei care-am fi putut deveni.
Şi cursa continuă.



LA CORSA

Piu lontano dalla morte, piu lontano dalla vita,
piu lontano dall'amore, piu lontano da me stesso,
piu lontano da noi,
piu lontano da quelli che siamo stati,
da quelli che avessimo potuto diventare.
E la corsa continua.



THE RACE

Further from death, further from life,
further from love, further from myself,
further from us,
further from those who used to be,
further from those who could become.
And the race goes on.


29.06.2014

Constanţa Buzea




ideal

îngerul meu la care mergeam să mă uit
senină cu somnul întreg împăcată cu mine
din valuri de nori căzu sfărîmîndu-se

de sticlă de ploaie de lacrimi de cuvinte
uimită cu el la picioare - bucăţi
murdar ca un lanţ

în el mă rănesc cu el mă sugrum
cu el mă spăl de sîngele meu
vocea lui umbra lui le respir împreună

rău mi se face ca unui cîine otrăvit
gura lui plină de spaimă scheunînd
mi se-nghesuie-n gură

gură de cîine am îngere tremură adună-te
du-te nu mai e mult nu mai pot să te-ndur
înnebunit grăbit singur cu mine ca morţii



ideale

il mio angelo il quale andavo a guardare
serena dal sonno intero riconciliata con me stessa
dalle onde delle nuvole e caduto spezzandosi

di vetro di pioggia di lacrime di parolle
stupita con esso ai miei piedi - in pezzi
sporco come una catena

in esso mi faccio ferire con esso mi strozzo
con  esso mi lavo dal mio sangue
la sua voce la sua ombra respiro insieme

ho male come un cane avvelenato
la sua bocca piena di paura piagnucolando
si spinge nella mia bocca

bocca di cane ho angelo trema raccoglieti
vai via non c'e troppo tempo non posso piu patirti
impazzito affretato solo con me come i morti



ideal

my angel at whom I used to look
serene with my whole sleep reconciled with myself
from waves of clouds has fallen breaking down

of glass of rain of tears of words
amazed with him at my feet - in peaces
dirty like a chain

with him I hurt myself with him I strangle myself
with him I wash my blood
his voice his shadow I breath together

I feel bad like a poisoned dog
its mouth full of fear yelping
is crowding in my mouth

mouth of dog I have angel tremble gather yourself
go away it is no time I cannot bear you anymore
madded hurried alone with myself like the dead
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...