Grigore Vieru

                       

CASA

Oamenii la noi
Primăvara
Scot din malul Prutului
Lut pentru casă :
Îi scot pe străbunii noştri
Prefăcuţi în lut.
Pe urmă,
Frămîntă, dureros, lutul
Pînă cînd
Le sîngeră picioarele.
Apoi
Femeile pictează pe horn
Cocoşi şi flori stilizate,
Bărbaţii sparg podul
Să treacă lumina electrică,
Bătrînii se încălzesc
Cu spatele la sobă,
Copiii zgîrie obrazul pereţilor
Şi fac pipi pe faţa casei.
Iar lutul
Scade tot mai mult,
Şi gropile acele, pe sub pămînt,
Înaintează tot mai mult
Către sat.
Şi vine o primăvară
Cînd lumea se aude săpînd

Chiar sub casa ta.
Atunci copiii tăi
Scot din casa cea mare covorul
Şi se mută la margine de sat
Unde-şi fac o
Casă nouă.



THE HOUSE

People of our sides
In the spring
Take out from the bank of the Prut
Clay for building a house :
They take out our ancestors
Turned into clay.
Then
They temper, painfully, the clay
Until
Their feet bleed.
Then
Women paint on the chimney
Stylized fowls and flowers,
Men break the attic
To set up electric light,
Old are heating
With their back against the stove,
Children scratch the walls
And pee on front of the house.
And the clay
Lower more and more
And those holes, under the earth,
Advance more and more
Toward the village.
And one spring comes
When people is heard digging

Just under your house.
Then your children
Take out from the big house the carpet
And move to the edge of the village
Where they make a
New house.