15.05.2012
Ştefan Augustin Doinaş
A SCRIE CA ÎNGERII
Cel care zice " Naşteţi, muriţi, aventura
lumii e scrisă ! " nu este oare jignit
de măruntul orgoliu al penei
ce-o ţin între degete ?
Fluviu mă vrea curgînd, - promisiune a mării !
floare - dar nu şi rod ! - hărăzită a fi
un văratic anunţ în argilă
al florilor veşnice.
Eu, însă, vai ! confisc şi secunda şi locul,
ard liturghii şi sorb din izvoare ce n-au
învoire să dea frumuseţii
decît aparenţele ;
haosul pur, sfînta materie-a Domnului,
naşte sub mîna mea ; copiez pipăind
- cu dospite vocale - intacta
rostire de sunete ;
parcă un alter ego al celui ce singur
judecă mi-ar fi dat, ca osîndă aici,
plăsmuirea : gelos - ar fi rupt un
sigiliu al Facerii.
Ce-a mai rămas, din sufletul meu, pentru marea
zi a mîniei, nedevorat ? Ronţăit
e, ca orzul de cai, de flămînda
lăcustă a paginei.
Mult am rîvnit, dar numai puţin reuşit-am.
Dacă mi-ar pune scrumul respins pe cîntar,
mîntuit aş fi - chiar în eşecul
de-a scrie ca îngerii...
TO WRITE LIKE ANGELS
That who sayes " Take birth, die, the adventure
of the world is written ! " isn't offended
by the small pride of the pen
which I keep between my fingers ?
He wants me a river flowing - a promise of the sea !
a flower - but not a fruit ! -destined to be
in the clay a summer annoucement
of the everlasting flowers.
I,nevertheless, alas ! seize the second and the place
burn masses and sip from the fountains that have not
the permision to give to the beauty
but the appearances ;
the pure chaos, the sacred matter of God,
takes birth under my hand ; I copy fingering
- with leavened vocals - the intact
rolling of the sounds ;
as an alter ego of one who only
judges would have given to me, as a condamn here,
the creation : jalous - would have broken a
seal of Genesis.
What's left of my soul, for the great
day of wrath, undevoured ? Crunched
is , as the barely by the horses, by the hungry
grasshoper of the page.
Much I strove, but I have managed only a little.
If he would put my rejected ashes on the scales,
I should be saved - even in failure
of writing like angels...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Splendidă mărturisire a arderii poetice, Silvia! Ca și cum poetul ar fi un fel de Prometeu care fură de la Dumnezeu puterile creatoare și ar trebui pedepsit...
RăspundețiȘtergere