Octavian Paler

DEFINIŢIA MELANCOLIEI INEFABILE

Ciudaţi copaci mai suntem,
ne legănăm de dor
între un pas şi altul,
spre pasul care pleacă,
spre pasul care vine,
şi nici pe loc nu vrem
să stăm cum stau copacii,
ciudaţi copaci mai suntem.



LA DEFINIZIONE DELLA MALINCONIA INEFFABILE

Strani alberi siamo,
ci culliamo per la nostalgia
tra un passo e altro,
verso il passo che se ne va,
verso il passo che viene,
e non vogliamo stare fermi
come stanno gli alberi,
strani alberi siamo.



THE DEFINITION OF THE INEFFABLE MELANCHOLY

Strange trees we are,
we swing for yearning
between a step and another,
towards the step that goes
towards the step that comes,
and we do not want to stay still
as the trees do,
strange trees we are.

Octavian Paler

 MOARTEA CUVINTELOR

Un chip de nisip
şi mîini de nisip
şi limba în gură mi-e tot de nisip
nu mai pot să spun nimic în apărarea mea
în acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
amintiri de nisip
şi cineva care-ntoarce clepsidra.
Tot ce-am iubit s-a transformat în nisip
tot ce-am greşit s-a transformat în nisip
şi judecători de nisip
mă judecă
şi mă condamnă la moarte
pe un eşafod de nisip.



LA MORTE DELLE PAROLE

Una faccia di sabbia
e mani di sabbia
e la lingua nella bocca e sempre di sabbia
non posso piu dire niente per difendermi
in questo tribunale di sabbia
con luci di sabbia
attuari di sabbia
ricordi di sabbia
e qualcuno che volta la clessidra.
Tutto cio che ho amato e cambiato in sabbia
tutto cio che ho sbagliato e cambiato in sabbia
e giudici di sabbia
mi giudicano
e mi condannano alla morte
su un patibolo di sabbia.



THE DEATH OF THE WORDS

A face of sand
and hands of sand
and the tongue in my mouth is also of sand
I can say nothing to defend myself
in this court of sand
with lights of sand
clerks of sand
memories of sand
and someone who turns the sandglass.
All I used to love have turned into sand
all I have done wrong have turned into sand
and judges of sand
try me
and sentence me to death
on a scaffold of sand.

Octavian Paler

CURSA

Mai departe de moarte, mai departe de viaţă,
mai departe de dragoste, mai departe de mine,
mai departe de noi,
mai departe de cei care-am fost,
de cei care-am fi putut deveni.
Şi cursa continuă.



LA CORSA

Piu lontano dalla morte, piu lontano dalla vita,
piu lontano dall'amore, piu lontano da me stesso,
piu lontano da noi,
piu lontano da quelli che siamo stati,
da quelli che avessimo potuto diventare.
E la corsa continua.



THE RACE

Further from death, further from life,
further from love, further from myself,
further from us,
further from those who used to be,
further from those who could become.
And the race goes on.

Octavian Paler

JOCUL

Mai am o scoică și cîteva pietre,
cum să clădesc din ele o mare
și-un țărm unde să stau pe nisip
și cum să mă conving că am fost pe un asemenea țărm
urmărind fericit o pasăre
care acum nu mă mai lasă să dorm?
O scoică și cîteva pietre
și un nume ciudat
pe care nu-l înțelege nimeni
și speranța mea de-a ajunge
să nu-l mai înțeleg nici eu într-o zi.
Sărbătoarea s-a terminat,
îmi aștept pedeapsa lîngă tribunalele goale,
dar eu am văzut arzînd la amiază un nor
și-am auzit cîntecul care îngenunchea caii sălbatici,
îți spun, țărmul acela nu-i simplă poveste,
eu am văzut norul și-am ascultat cîntecul
și înainte de a mă învinge
soarele m-a făcut fericit.


IL GIOCO

Ho ancora una conca e qualche sasso
come costruire con loro un mare
e una riva dove stare sulla sabbia
e come convincermi che sono stato su una simile riva
inseguendo felice un'uccello
che adesso non mi lascia dormire?
Una conca e qualche sasso
e un nome strano
che nessuno capisce
e la mia speranza di giungere
a non capirlo neanche me un giorno.
La festa e finita,
attendo la mia punizione accanto i tribunali vuoti,
ma io ho visto bruciar una nuvola al mezzogiorno
e ho sentito il canto che piegava i cavalli selvaggi,
te lo dico,quella riva non e soltanto una storia,
io ho visto la nuvola e ho sentito il canto
e prima di vincermi
il sole mi ha reso felice.



THE GAME

I still have a shell and a few stones
how to build with them a sea
and a shore where I could lie in the sand
and how to persuade myself that I had been on such a shore
happy following a bird
which now does not let me sleep?
A shell and a few stones
and a strange name
that nobody understands
and my hope to come
to not understand it too one day.
The feast is over,
I wait for my punishment near the empty tribunals,
but I have seen a cloud burning at the noon
and I have heard the song which used to kneel down the wild horses,
I tell you, that shore isn't merely a story,
I have seen the cloud and I have heard the song
and before defeating me
the sun made me happy.

Octavian Paler

DEFINIŢIA NOROCULUI

Sunt drumuri ce ne caută demult
Şi-ajung la noi cînd noi suntem plecaţi
În căutarea lor pe alte drumuri.



LA DEFINIZIONE DELLA FORTUNA

Ci sono delle strade che cercano noi da molto tempo
E arrivano da noi quando siamo partiti
A cercarle su altre strade.



THE DEFINITION OF LUCK

There are roads that are looking for us for a long time
And they reach us when we are gone away
Looking for them on other roads.

Octavian Paler

PASUL ABSENT

Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent
e al meu
sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
şi între noi curge noaptea.
Ca să ajungem atît de aproape
ca să rămînem atît de departe
doar un pas ne desparte
şi între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.



IL PASSO ASSENTE

Soltanto un passo ci separa.
Non so se il passo assente
sia il mio
o il tuo.
Tu stai su una sua riva
io sull'altro
e tra di noi sta scorrendo la notte.
Per giungere cosi vicini
per rimanere cosi lontani
soltanto un passo ci separa
e tra di noi sta scorrendo continuamente la notte
attraverso il passo assente.




THE MISSING STEP

Only a step separate us.
I don't know if the missing step
is mine
or yours.
You stand on a shore of it
I stand on the other
and between us the night is running.
For getting so close
for remaining so far
only a step separate us
and between us the night is ceaselessly running 
through the missing step.

Octavian Paler

LECŢIE INUTILĂ DE LOGICĂ

Aşa se întîmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut,
dar sosim undeva şi cîtă vreme sosim undeva,
totul e logic,
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar cînd nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?



USELESS LESSON OF LOGIC

So it is logical,
we leave and arrive somewhere.
We leave for a moment, for an hour, for a life,
maybe we had not to leave, but the problem is not this,
but the fact that we arrive somewhere, maybe we are late, we do not arrive where we are needed,
we do not arrive where we want,
but we arrive somewhere, and as long as we arrive somewhere,
all is logical,
even if the logic and the hapiness are totally different things,
yet we have left and arrived somewhere,
we missed the way, but we have arrived somewhere,
but when we arrive nowhere
all becomes illogical.What we go to
if we arrive nowhere?

Octavian Paler

POVESTE SIMPLĂ

Şi deodată amintirile-mi pecetluiesc buzele

şi deodată simt masca de piatră a sfinxului

şi surîd cu buzele mele de piatră,

totul s-a întîmplat cu milenii sau cu cîteva clipe în urmă

şi surîd chiar acestei dileme

şi masca de piatră mi se lipeşte de faţă

şi n-o voi mai smulge

decît pentru a arăta sfincşilor care dorm în deşert

obrazul meu viu.

SIMPLE STORY

Suddenly my memories seal my lips

suddenly I feel the stone mask of the sphinx

and I smile with my stone lips,

everything happened a millenium or a few moments ago

and I smile even to this dilemma

and my stone mask sticks on my face

and I shall not tear it off

but for showing to the sphinxes that are sleeping in the desert

my living cheek.

Octavian Paler

                   

FOCUL

Nu-i adevărată povestea că oamenii au descoperit focul
lovind două pietre.
Focul a apărut altfel, cînd singurătatea primului om
s-a lovit de prima întrebare,
cînd un om s-a gîndit să prefacă rănile lui în speranţă,
să-şi lumineze mîinile
şi teama de el.
Poate focul n-a fost decît un mijloc de a lupta împotriva cenuşii,
cînd vulturii coboară în noi
şi ne temem.


THE FIRE

The story that the humans discovered the fire
knocking two stones isn't true.
The fire appeared in a different way, when the loneliness of the first human
has knocked against the first question,
when a human thought to change his wounds into hope,
to light his hands
and the fear of himself.
Maybe the fire wasn't but a means of fighting against the ashes,
when the eagles come down within us
and we are afraid.

Octavian Paler

                                

NOPŢILE

Nopţile, când îmi amintesc iarăşi de noi,
totdeauna pe întuneric şi ameninţaţi totdeauna,
îmbrăţişaţi sub ghilotină mereu,
totdeauna obsedaţi de timp şi de noapte,
hăituiţi de umbre în care ne recunoaştem pe noi,
totdeauna ca în prima noapte a lumii
şi totdeauna vorbind despre sfârşitul iubirii,
totdeauna amintindu-ne de mări şi de soare
şi totdeauna pe acest nisip negru al nopţii
fără să ştim dacă mâine vom mai fi împreună,
totdeauna aşteptând cuţitul ghilotinei să cadă,
totdeauna despărţirile,
totdeauna dragostea ameninţată de alţii
şi de noi înşine,
totdeauna sub acest soare negru
care ne luminează, când se ating, mâinile,
totdeauna înfricoşaţi că mâinile noastre
vor ajunge la capătul dragostei noastre
şi totdeauna visând să ne iubim fără să ştim
daca suntem primii oameni pe lume sau ultimii,
dacă lumea începe cu noi sau sfârşeşte.
Totdeauna dragostea în umbră ca înţelepţii lui Rembrandt,
ea, care n-are nevoie de înţelepciune, ci de speranţă,
şi totuşi dacă va muri vreodată dragostea noastră,
va muri nu din pricina nopţii
ci din pricină că noi înşine am ameninţat-o prea mult.


THE NIGHTS

The nights, when I remember of us again,
always in the dark and always threatened,
embraced under the guillotine always,
always obssesed by the time and by the night,
hounted by shadows that we recognize to be us,
always like in the first night of the world
and always talking about the end of our love,
always remembering the sea and the sun
and always on this black sand of the night
without knowing if tomorrow we shall be toghether anymore,
always waiting the edge of the guillotine to fall,
always the separations,
always the love threatened by the others
and by us,
always under this black sun
that is lighting, when they touch, our hends,
always being afraid that our hands
will come to the end of our love
and always dreaming to love each other without knowing
if we are the first or the last people in the world,
if the world start or ends with us.
Always the love in the shadow, like Rembrandt's wise,
it that doesn't need wisdom, but hope,
and yet, if our love will die sometime,
it won't die because of the night,
but because we ourselves threatened it too much.

Octavian Paler

DIGUL

Marea loveşte digul pe care în seara aceea
n-am avut curajul să mergem la capăt. Piatra udă
luneca şi, la un pas de noi, era ruptă. Daca eram
neatenţi,
ne puteam prabuşi în apa ce fierbea dedesubt.
Dar am fost atenţi. Ca întotdeauna. Atît de atenţi
încat într-o zi vom renunţa să mai pătrundem pe dig.
Ne vom mulţumi să ne-aducem aminte de el,
apoi ne vom aduce aminte mai rar,
şi îl vom uita în cele din urmă,
vom uita că într-o seară eram poate hotărîţi să
mergem la capăt.
Acum, chiar dacă aş merge pe dig,
nu mai pot s-o fac decît singur. Pot aluneca
sau pot înainta curajos. E totuna.


THE JETTY

The sea is striking against the jetty on which that evening
we hadn't the courage to go to the end. The wet stone
was slippery and, at a step from us, was broken. If we weren't careful
we could fall in the water which was boilling below.
But we were careful. As always. So careful
that one day we'll  give up coming on the jetty.
We'll be content with remembering it,
then we'll remember it more and more rarely,
and in the end we'll forget it,
we'll forget that one evening we were perhaps decided to go to the end.
Now, even if I should go on the jetty,
I can't do it but alone. I can slip
or bravely advance. It's the same.