Grigore Vieru

                              

NUMAI ATUNCI

Vine într-o zi
Somnul
Ca răsuflarea caldă
A fiarei care
Ne-adulmecă urmele.
Vine iedera lui
Acoperind crucea
Trupului nostru.
Cît ai muri într-un cîntec
Trece şi ziua,
Asfinţeşte soarele.
Doamne,
Şi încă mi-e jilvă gura
De laptele mamei.
Sărim direct din prima
Taină-a naşterii
În ultima şi mai ascunsă.
La mijloc nu se află decît
Iluzia unui cîntec superb.
Vom deveni o trestie
Plină cu melci. Poate că
Numai atunci
Rosti-vom cuvîntul rîvnit.
Să cînţi nemărginirii,
Singurătăţii ei,
Ce fericire !


ONLY THAN

Comes one day
The sleep
Like the warm breath
Of the beast
Which sniffs our traces.
Comes its ivy
Covering the cross
Of our body.
As you would die in a song
The day passes,
The sun sets down.
Lord,
Yet my mouth is damp
With my mother's milk.
We jump directly from the first
Mystery of the birth
In the last, most hidden.
In the middle isn't but
The illusion of a beautiful song.
We will become a reed
Filled with snails.Maybe
Only then
We will pronunce the longing word.
To sing for the infinity,
For its loneliness,
What a happiness !