Marin Sorescu

SOMNAMBULUL...

Înaintez cu un instinct sigur
Pe un drum imposibil,
Inundat, pun piciorul pe un plaur
Care se scufundă,
Dar în momentul acela
Am şi trecut pe plaurul următor,
Şi tot aşa mă ţine mlaştina
Fostă mare
Pe care a mers cuvîntul.

Acum trebuie să merg eu pe valuri,
Degajat ca pe un drum pavat.
Pe malurile care se îndepărtează mereu
S-a stîns mulţimea ne-ncrezătoare,
Orice tremur pe faţa mea
Va stîrni vijelia de pietre.

Aşa că înaintez somnambulic,
Mă ţine mlaştina,
Iluzoriu acoperiş pe casă.
Jos e mulţimea cu capu-n jos, repartizată pe etaje,
Lumea care-şi vede de treabă
Şi nu crede-n mersul pe valuri.




THE SLEEPWALKER...

I am advancing with a sure instinct
On a impossible way,
Flooded, I put my foot on a reed island
Which is sinking
But that very moment
I have past on the next island,
And so on it holds me the swamp
The former sea
On which the word used to walk.

Now I myself must to walk on the waves
Released as on a paved road.
On the banks that always are removing
Gathered the distrustful crowd,
Any tremor on my face
Will provoke the storm of stones.

So that I am advancing sleepwalking,
The swamp holds me,
Illusory roof on the house.
Below there is the crowd with head-down, distributed by floors,
The people who mind its own business
And don't believe in walking on waves.