Emil Botta

SCUT

Iubirea mă apără,

de aceea port

fruntea sus, în exil printre oameni.

Cînd ziua decade şi cînd, spre apus,

cumpăna liniştită se-nclină,

o, atuncea de sus,

primesc o tristeţe senină.

Ochii mei în extaz rătăcesc

spre adîncul fîntînii unde stelele scapără.

O, de al stelelor dor mă topesc

şi m-aş duce la ele,

dar Iubirea mă apără.

Cu graiuri nebune mă cheamă,

în lună, cîntătoare Undine.

Şi cînd să le ajung, Piaza Rea

mă trage la dînsa: la mine, la mine!

Dar mă însoţeşte acel Cineva,

Iubirea, pururi cu mine.

SHIELD

Love protects me

that is why I keep

my forehead up, in exile among people.

When the day is over and when in the sunset

my scales is quietly bowing,

oh, then from above,

I get a serene sadness.

My eyes in ecstasy are wandering

towards the depth of the well where the stars are sparkling.

Oh, for yearning for the stars I consume

and I should go to them,

but Love protects me.

With crazy languages are calling me,

in the moon, singing Undines.

And when I am about reaching them, Ill Omen

draws me to it: to me, to me!

But Someone accompanies me,

It is Love, always with me.