NU-MI VOI MAI AMINTI
Nu-mi voi mai aminti,
Va fi fost o păşune, o mare,
Păsări pluteau sau poate peşti
Prin părul meu,
Voi şti doar c-ai venit
Şi, cu ochii închişi,
Voi auzi cum freamătă
Împăduritul Dumnezeu.
Se face linişte în mine
Pînă la glezne, pînă la genunchi,
Este destul să-ţi plimbi în somn
Pe mine mîna
Că frunze-mi cresc cîntînd
Din trunchi,
Este destul să îmi ridic privirea
Ca să te văd.
O, liniştită dragoste,
Amiază suavă
Ca o boabă de strugure
Care-şi găseste moartea
În cerul visător al gurii.
I SHALL NO MORE REMEMBER
I shall no more remember,
It had been a meadow or a sea,
Birds or fishes were floating
Through my hair,
I shall know only that you have come
And, with my eyes closed,
I shall listen to the rustling
Of the wooded God.
It makes quiet inside me,
Up to my ankles, up to my knees,
It's enough that you put in the sleep
Your hand on me,
To grow leaves singing
From my trunk,
It's enough to lift my eyes
To see you.
Oh, quiet love,
Gentle afternoon,
Like a grape berry
That finds his death
In the dreaming roof of the mouth.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.