Magda Isanos

DUHURILE PĂMÎNTULUI

Am văzut duhurile pămîntului.
Aproape de moarte - le-am implorat ;
pe repezi aripile vîntului
au venit în cortej ciudat.

Cu rădăcini subţiri în loc de păr
şi cu seminţe nencolţite-n mîni,
a venit Urieşul care doarme-n grădini
şi m-a -ntrebat : - Te temi într-adevăr ?

- De cine ? - Se-nţelege, de moarte ;
florile mele-nfloresc, nu cugetă mai departe ;
însă tu mă tot chemi. Acum
sufletul ţi se poate risipi ca un fum.

Nu striga, linişteşte-te ; încă
decît moartea ta este-o moarte şi mai adîncă...

Şi-au mai venit - ţinîndu-se de mîni -
cele mai frumoase iele şi zîni,
unele ivite din apele stătătoare,
altele din umbroase izvoare.

Limpede glas aveau, verde cunună,
şi-mbrăcate-n lumină de lună,
povesteau despre moarte-mpăcată
a frunzişului care cade deodată.

Erau aici şi parcă nu erau ;
- Nu te teme, nu, murmurau,
toate se refac şi durează
cît o rază care tremură, cît o rază...

Ce frumos miroseau mîinile ciotoroase
ale Urieşului şi-ale frumoaselor între frumoase !
Mi se părea că sunt culcată-n fîn ;
duhurile pămîntului mă rugau să rămîn,
să nu zbor într-un cer depărtat,
pe care niciodată nu l-am ştiut, care nu m-a chemat.




SPIRITS OF EARTH

I have seen the spirits of earth.
Close to my death - I begged them ;
on the quick wings of the wind
they came in strange procession.

With thin roots instead of hair
and ungerminated seeds in his hands,
came the Giant who sleeps in the gardens
and asked me : - Do you really fear ?

- Of whom ? - Of the death, it's understood ;
my flowers bloom, don't think forward ;
but you call me again and again. Now
your soul might dissipate like a smoke.

Don't cry, calm yourself, more
than your death it's a deeper one...

They arrived - holding by their hands
the most beautiful witches and fairies,
some arose from stagnant waters,
other come from shady springs.

Clear voices they have, green crowns,
and were dressed in the moonlight ;
they told about the resignated death
of the leafage that falls suddenly.

They were here and seemed that were not ;
- Don't worry, no, murmured,
all recovers and lasts
as a trembling ray, as a ray...

How nice smelled the knotted hands
of the Giant and of the beauties among beauties !
Seemed to me that I was lyning in the hay ;
the spirits of earth asked me to stay,
not to fly in the sky away,
which never I knew, never called me.