26.03.2013

Eugen Jebeleanu




COPILUL PIERDUT

Am patruzeci şi opt de ani
şi asta-i foarte bine.
Păcat doar de acest april
ce parcă nu mai vine.

Păcat doar de acel copil
ce nimeni n-o să-l ştie
care priveşte dintr-un iaz
de-oglindă fumurie

spre tîmpla-mi dreaptă, grea de scrum,
apoi spre tîmpla stîngă
şi nu se bucură şi-ar vrea
să plîngă, doar să plîngă.



THE LOST CHILD

I am forty eight
and this is very good.
Yet it's a pity of this april
which seems to no more come. 

Yet it's a pity of that child
who nobody will know
and who is looking from the lake
of the smoky mirror

to my right templet, heavy with ash,
then to my left templet
and he is sad and he want
to cry, only to cry.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...