Eugen Jebeleanu

COPILUL PIERDUT

Am patruzeci şi opt de ani

şi asta-i foarte bine.

Păcat doar de acest april

ce parcă nu mai vine.

Păcat doar de acel copil

ce nimeni n-o să-l ştie

care priveşte dintr-un iaz

de-oglindă fumurie

spre tîmpla-mi dreaptă, grea de scrum,

apoi spre tîmpla stîngă

şi nu se bucură şi-ar vrea

să plîngă, doar să plîngă.

THE LOST CHILD

I am forty eight

and this is very good.

Yet it's a pity of this april

which seems to no more come. 

Yet it's a pity of that child

who nobody will know

and who is looking from the lake

of the smoky mirror

to my right templet, heavy with ash,

then to my left templet

and he is sad and he want

to cry, only to cry.