Ileana Mălăncioiu

AM ÎNCEPUT SĂ AŞTEPT

Am început să aştept, se apropie,
În vis sufletul face exerciţii de ieşire
Din trupul care stă nemişcat.
Întunericul pare în afară de fire,

Şi de timp şi de orice iluzie.
Încăperea mea este un ţinut pustiu
Prin care se roteşte căutînd ceva
Şi bucuros că încă e viu

Face în taină salturi ireale
Împrejurul meu şi în sus şi în jos
Să afle cum va fi desprins de trup
Şi să se-ntoarcă iarăşi în cutia de os

Făcută anume pe măsura lui,
În care îi era cald şi bine
Şi-n care de trei ori pe zi i se îngăduia
Să se apropie de tine.



I HAVE BEGUN TO WAIT

I have begun to wait, it is coming close,
In the dream my soul is practising to get out
From the body that is staying still.
The dark seems out of nature,

Out of time and any illusion.
My room is a desert land
Where he is rolling looking for something
And glad of being still alive

He makes in secret unreal leaps
Around me, up and down
To find how it will be when
He will be separated from his body
And to come back in his bone box

Specially made for his size,
Where he was feeling good and warm
And where three times a day
He was allowed to come near you.