Dumitru Micu

FOCUL, NU APA

Focul, nu apa  a fost la-nceput

Părinte al lumii, şi mumă.

Ascuns în tenebrele flămîndului lut,

incendiul primar îl rezumă.

În iarba încinsă, înlănţuiţi,

ardem unul în altul. Trupescul veşmînt

fi-va funingine-ndată. Elemente, priviţi

carnea făcută văpaie. Curînd

nu vor fi stele. Nu vor fi spaţii. Nimic.

Sîngele doar, cu care în noaptea grozavă,

te-nfăşor, biciuită. Te caut. Te strig.

Sîngele doar. Acest fluviu de lavă.

THE FIRE, NOT THE WATER

The fire, not the water was at the beginning

Fother of the world, and mother.

Hidden in the darkness of the hungry earth,

the primary fire signifies.

In the hot grass, chained,

we are burning inside. The bodily garment

will be ashes at once. Elements, look

the flesh made flame. Soon

the stars will not exist anymore. Will not be spaces. Nothing.

Only the blood, with which in the terrible night,

I am  wrapping you, lashed. I look for you. I call you.

Only the fire. This stream of lava.