LACRIMI
Dacă te naşti mereu spre a te sparge
Strivită într-al pleoapelor tighel,
Din ce adînc lumina ta îşi trage
Sclipirea, diamantului la fel ?
Speranţe moarte, rîvne ce se-ascund,
Tăcute doruri, vorbe nenăscute,
În apele cristalului rotund
O clipă doar veţi străluci tăcute.
Fluid sicriu ! Cadavrul cîtor vise
Îl leagănă o lacrimă şi moare,
Doar cît scînteie-n negrele abise,
Prin bezna cărnii, steaua căzătoare.
Nu vă iubesc, o, lîncede cleştare
În care duhul faptei n-a premers,
Dar ştiu adînca bucurie-n care,
Cu ochii-n lacrimi vezi în univers.
TEARS
If you get always born for breaking
Crushed between the eyelid stitch,
What depth your light draws from
Its brilliance alike the diamond ?
Dead hopes, hidding desires,
Silent longing, unborn words,
Into the water of the round crystal
Only a moment you will shine in silence.
Fluid coffin ! Of how many dreams
A tear rocks the corpse and dies,
As long as it sparkles in the black abyss,
Through the darkness of the flesh, the falling star.
I do not love you, oh, feeble crystals
In which the spirit of the deed was not fulfiled,
But I know the deep joy that takes you
When with your eyes in tears you see in universe.
BIBLIOTECA DE ROUĂ
Frate,
am văzut ţări bogate
în care-aş fi rămas sărac.
Frate,
e plină lumea de punţi
pe care trebuie să le treci
înfrăţindu-te cu dracul.
Frate,
eu pot muri oricînd
dar nu şi oriunde.
Eu nu pot muri
decît cu chipul răsfrînt
" în acest geniu al ierbii
care e roua ".
THE LIBRARY OF DEW
Brother,
I saw rich countries
where I should have remained poor.
Brother,
the world is full of bridges
that you have to pass
twinning up with the devil.
Brother,
I can die anytime
but not everywhere.
I can not die
but with my face reflected
" in this genius of the grass
that is dew."
***
o teamă
o sfială
ceva ce nu vrea de la sine să treacă
un înţeles un semn că dumnezeu
te părăseşte din iubire
un semn în care trebuie să suferi
un înţeles cu sîmburele tare
eşti singura lui ploaie
plîngi
rugîndu-te vei învăţa să chemi
vei învăţa să ierţi să intri
vei învăţa să fii primit cu daruri
***
a fear
a shyness
something that doesn't go by itself
a meaning a sign that god
leaves you because of love
a sign that you have to suffer
a hard-cored meaning
you are its only rain
you are weeping
praying you'll learn to call
you'll learn to forgive to enter
you'll learn to be received with gifts
LALELE
De pe podele urcă valuri moi
De umbră şi pe masă se întind.
Oglinda-şi limpezeşte iazul mort
Într-un izvor cu seară cristalin.
Lumina zboară vie peste geam.
Amurgul din afară le-a uitat
Lalelele ce galbene mai ard
În sfeşnicul subţirelui pahar.
Potirul nou al florilor e pumn
Închis uşor pe cîte-un licurici,
Potirul lor de porţelan acum
Îşi strînge-n umbre focul licărit.
Lalele stinse din odaie fug,
Oglinda-n apa morţilor le ia,
Năluca lor, în vis, rămîne fum.
Aşa doresc şi sufletu-mi să stea.
TULIPS
From the floor are rising soft waves
Of shadows and on the table spread.
The mirror clears its dead lake
In an evening crystalline fountain.
Lively the light flies through the window.
The ouside twilight has forgotten them
The tulips wich are burning yellow
In the candlestick of the thin glass.
The new cup of the flowers is like a fist
Lightly closed over a firefly.
Now their cups of porcelain
Estingush in the shadows their flickering fire.
The pale tulips run out from the room,
The mirror take them off in its dead water.
Their ghost, in the dream, changes into smoke.
So I want my soul to stay .
FLACARA
Haide, încă un pic,
între nimic şi nimic.
Hai, cu iubirile
Să oblojim rana, uimirile.
Blînda mea lumînare :
Zîmbet, privire, suflare -
Haide, înca un pic,
Între nimic şi nimic.
THE FLAME
Let's try, one more time,
Between nothing and nothing.
Let's try, with love
To heel the wounds, the wonders.
My gentle candle,
Smile,look, breath -
Let's try,one more time,
Between nothing and nothing.
NEDREPTATE
De ce să auzim şi de ce să avem urechi pentru auz ?
Atît de păcătoşi să fim noi încît să fim nevoiţi
să avem
speranţe, pentru frumuseţe
şi pentru duioşie , ochi
şi pentru alergare, picioare ?
Atît de nefericiţi să fim noi
încît să trebuiască să iubim.
Atît de nestabili să fim noi
încât să trebuiască să ne prelungim
prin naştere tristeţea noastră urîtă
şi dragostea noastră înfrigurată ?
INJUSTICE
Why have we to hear and have ears for hearing ?
Are we so sinful as we must
have
hopes, for beauty
and for tenderness, eyes
and for running, legs ?
So unheappy are we
as we must to love each other.
So unstable are we
as we must to extend
by our birth
our ugly sadness
and our cold love ?
IARBA VERDE, ACASĂ
Acasă, iarba verde, aproape de mugure,
-vai, cum îi place să geamă sub paşi ! -
o simt cum îmi sărută glezne şi tălpi,
oftînd în zori, fără de somn, singură,
fragedă,
iarba în mai.
La amiază are ceva de mîndră ţărancă
rotindu-se, toată numai miresme,
şi mă cheamă şi mă cuprinde,
şi-mi intră-n sânge hoţeşte, femeie
pătimaşă,
iarba în iunie.
Spre seară începe să cînte de nuntă :
se roagă pentru o noapte de dragoste,
se roagă să-i gust trupul, să-i pătrund
sîngele în şuier de coasă,
aprigă,
iarba în iulie.
Seara, la piept, lung mi se tînguie :
e de dor arsă, de dor şi nelinişte,
trupul i se face străveziu şi arde
şi mă arde, şi mă dărui, Doamne,
nebună-i
femeia de iarbă.
Noaptea, iarba se face de taină,
mă ia de mînă, neagră şi dîrză
şi plecăm, coborîm în rădăcini şi acolo
ne unim trupurile şi suntem
dulce ţărînă...
THE GREEN GRASS , AT HOME
At home, the green grass nearly burst into buds,
- oh me, how she likes to moan under the steps !
I feel her kissing my ankles and my soles,
sighing at dawn, sleepless, alone,
fresh,
the grass in may.
At noon she has something like a pride peasant woman
turning round, all perfumes,
and calls me and surround me,
and thievishly get into my blood, passionate
woman,
the grass in june.
In the afternoon she begins to sing for wedding :
she prays for a night of love,
she prays me to taste her body, to penetrate
her blood in the whistle of the scythe,
fiery,
the grass in july.
In the evening, on my chest, she wail a long time :
she's burnt by desire, by desire and restlessness,
her body becomes transparent and get into fire
and burns me, and I abbandon me, God,
mad
is the woman of grass.
At night the grass becomes misterious,
takes my hand, black and obstinate
and we leave, we get down in the roots and there
we fuse our bodies and we are
sweet dust...
DE DOUĂ ORI
Mă uit la toate lucrurile
De două ori,
O dată ca să fiu vesel,
Şi o dată ca să fiu trist.
Copacii au un hohot de râs
În coroana de frunze
Şi o lacrimă mare
În rădăcina.
Soarele e tânăr
În vârful razelor,
Dar razele lui
sunt înfipte în noapte.
Lumea se închide perfect
Între aceste două coperţi
Unde am îngrămădit toate lucrurile
Pe care le-am iubit
De două ori.
TWICE
I look at all the things
Twice,
Once for being cheerful
And once for being sad.
The trees have a roar of laughter
In their crown of leafs
And a big tear
In their root.
The sun is young
In the top of its rays,
But its rays
Are thrusted in the night.
The world shuts perfectly
Between this covers
Where I gathered all the things
That I have loved
Twice.
LAUDĂ SUFERINȚEI
Atîția dintre semeni nu prea știu
ce să înceapă-n zori cu suferință.
Ei nu-și dau seama nici spre seară de prilejul
chemat să-nalțe mersul , cunoștința.
Suferința poate fi întuneric, tăciune în inimă,
pe frunți albastru ger,
pe coapsă ea poate fi pecete arsă cu fier,
în bulgare de țarină
o lacrimă sau sîmbure de cer.
Nu mai calcă pe pămînt
cine calcă-n suferința.
Ea schimbă la față argila, o schimba în duh
ce poate fi pipăt duios cu știința.
Tată, carele ești și vei fi,
nu ne despoia, nu ne sărăci,
nu alunga de pe tarîmuri orice suferință.
Alungă pe aceea doar care destramă,
dar nu pe-aceea care întărește
ființa-ntru ființă.
Fă ca semenii noștri, de la oameni la albine,
de la-nvingători la biruiți,
de la-ncoronați la răstigniți, să ia aminte
că există pretutindeni și această suferință,
pîna astăzi şi de-acum înainte
singura legatură între noi și Tine.
PRAISE TO SUFFERING
So many of our fellows do not know
what to begin at dawn with suffering.
They not even realize at evening the chance
of increasing their walking, their knowledge.
The suffering may be darkness, a hot brand in the heart,
on the foreheads blue frost,
on the haunch a mark burnt with red iron,
in the clod
a tear or a heaven core.
They do not walk on the earth anymore
who walk in suffering.
It changes the clay, turn it into spirit
which can be gently touched with knowledge.
Father, who are and who will be,
do not deprive us, do not make us poor,
all the sufferings do not chase from earth.
Chase only that which breaks us up
but not that which fortifies
the being into being.
Make our fellows, from people to bees,
from winners to defeated,
from crowned to crucified, realize
that there is everywhere this suffering too,
till now and forth
the only connection between us and You.
BALADA VĂMILOR
Să nu te sperii mi-ai spus
Zeul de culoarea frunzelor vechi
Apare la vama de apus,
Are
Plisc de pasăre cântătoare,
Gemete închise-n auz,
Şi ochiul deschis ca de mort.
E însoţit de căprioare
Şi cerbi
Înaintând regeşte-n perechi
Cununate cu inele veştede de ierbi
El te va duce până la vama de nord.
Acolo te-aşteaptă
Zeul bătrân
Din orbita lui dreaptă
Norii se scurg,
Din orbita lui stângă
Se face amurg,
E chircit şi e spân,
Are gura nătângă,
Cloceşte ouă de şerpi la subţiori,
Pe umeri îi cresc pene de ciori,
La coate aripi de peşte,
El croncăne rar, răguşit
Glasul lui te-nsoţeşte
Până la vama de răsărit.
De unde
Trebuie să te conducă un copil
Care se-ascunde.
E zeu, dar nu vrea să recunoască,
Se face când ciocârlie,
Când broască,
Îi atârnă bărbi de păpădie,
Aripi flutureşti,
Coarne de crengi,
Cocoaşe de melci.
Poţi să-l ghiceşti
Doar
După şirul amar
De cocori
Care-l urmează,
După firava rază
Încârceiată deasupra lui
De trei ori,
După tremurul frunzei de dud,
Mai pripit.
Lasă-te hăituit mi-ai şoptit
Până la vama de sud.
Dar nu te trezi mi-ai strigat
Acolo te-aşteaptă stăpâna
Întregului regat.
Îţi va trece peste ochi mâna,
Să nu-ţi fie frică,
Să crezi
Ea este zâna
Cu glas ascuţit de păun,
Cu miros de căpşună,
Cu fustele din foi de mătrăgună,
Cu buzele verzi,
Cu părul de apă aiuritoare
Spre mare ;
Păsările îi trec prin corp,
Peştii prin plete,
Nu te trezi !
Şopârlele-şi leapădă pieile bete,
Soarele stă în palma ei orb
Şi nu face zi
Numai luna de fiere
Picură de sus
Peste noi...
Dacă ai putere
Să visezi că adormi mi-ai mai spus
Poţi să te întorci înapoi
Prin vama de-apus.
BALLAD OF CUSTOMS
Don't be afraid,you told me
The old leaves coloured god
Appears at the west custom
He has
Beak of singing bird,
Moans enclosed in his hearing
And his eye open of dead.
He is escorted by deers
And stags
Kingly advancing in pairs
Married with faded rings of grass
He will guide you as far as the north custom.
There is waiting for you
The old god
From his right eye socket
The clouds are flowing down,
From his left eye socket
The twilight comes,
He is dwarfed and beardless,
He has goof mouth,
He hatchs snake eggs at his armpits,
Crow feathers grow on his shoulders,
At his elbows fish wings,
He slowly and thickly croacks,
His voice accompanies you
As far as the rising sun custom.
From there
You must be guided by a child
Who is hidding.
He is a god, but he does not admit it,
Sometimes he make himself a skylark,
Sometimes a frog,
From his face dandelion beards hang,
Butterfly wings,
Horns of branches,
Humps of snails.
You can guess him
Only
After the bitter row
Of cranes
Which follows him,
After the weak ray
Coiled above him
Three times,
After the trembling of the mulberry leaf
More hasty.
Let you be hunted you whispered to me
As far as the south custom.
But don't wake up you cried to me
There is waiting for you the mistress
Of the whole kingdom.
She will pass her hand over your eyes,
Don't be afraid,
Believe
She is the godess
With sharp voice of peacock,
With srawberry smell,
With her skirt made of night-shade leaves,
With green lips,
With hair of puzzling water
Towards the sea ;
The birds pass through her body,
The fishes through her hair,
Don't wake up !
The lizards leave their tipsy skins,
The sun sits in his palm blind
And does not light the day.
Only the moon of venom
Drops from above
Over us...
If you have strength
To dream that you fall asleep you told me
You can come back
By the sunset custom.
NUMAI ATUNCI
Vine într-o zi
Somnul
Ca răsuflarea caldă
A fiarei care
Ne-adulmecă urmele.
Vine iedera lui
Acoperind crucea
Trupului nostru.
Cît ai muri într-un cîntec
Trece şi ziua,
Asfinţeşte soarele.
Doamne,
Şi încă mi-e jilvă gura
De laptele mamei.
Sărim direct din prima
Taină-a naşterii
În ultima şi mai ascunsă.
La mijloc nu se află decît
Iluzia unui cîntec superb.
Vom deveni o trestie
Plină cu melci. Poate că
Numai atunci
Rosti-vom cuvîntul rîvnit.
Să cînţi nemărginirii,
Singurătăţii ei,
Ce fericire !
ONLY THAN
Comes one day
The sleep
Like the warm breath
Of the beast
Which sniffs our traces.
Comes its ivy
Covering the cross
Of our body.
As you would die in a song
The day passes,
The sun sets down.
Lord,
Yet my mouth is damp
With my mother's milk.
We jump directly from the first
Mystery of the birth
In the last, most hidden.
In the middle isn't but
The illusion of a beautiful song.
We will become a reed
Filled with snails.Maybe
Only then
We will pronunce the longing word.
To sing for the infinity,
For its loneliness,
What a happiness !
DRAGOSTE-COLIVIE
Te-ai aşezat în faţa mea, dragoste,
numai tu, mereu, în faţa mea,
dragoste,
soarele mi l-ai luat, luna n-o mai văd,
nimeni numi mai trece
prin luminile ochilor, dragoste,
crescînd tu mereu din tine însăţi,
din zările mele pierdute, închise,
numai tu, oblon, dragoste, mereu
în faţa mea, în drumul meu,
numai tu, început şi sfîrşit, întuneric -
nici punte, nici fereastră, numai tu,
înlemnită stăpînă, zid, dragoste.
Înconjurat din toate părţile,
împresurat de tine, dragoste,
pînă unde bat cu privirea,
numai tu eşti,
ghemuită asupră-ţi, dragoste,
întruna te cercetezi cu lupa,
scormonind prin tine cu unghii lungi,
prin uscate încăperi foşnitoare,
în care nu mai locuieşte nimeni
de mult, în afară de propria-ţi umbră,
dragoste, umbră rece,
floare presată, dragoste.
O, mica ta dragoste, dragoste,
cu aripi de lemn, ţepene, scurte,
lustruite podoabe zadarnice,
neînvăţate să zboare, neînvăţate
să mîngîie, dragoste, pe care mereu
mi le zbaţi, cu nebunească zarvă,
nestrăveziu, în faţa ochilor,
dragoste, pleoapă de fier, dragoste
nimicitoare de dragoste.
Te-ai aşezat în faţa mea, dragoste,
şi nu mai înfrunzesc,
şi mă iubeşti cu dinţii strînşi,
dragoste,
şi mă săruţi cu ochii deschişi,
cu ochii în patru, dragoste,
şi cu tine mi-e greu, şi fără tine
nu pot, dragoste, dragoste oarbă,
dragoste înec...
Şi mai dă-te un pic
la o parte din faţa ochilor,
om frumos, nepriceputule,
ca să te pot vedea şi văzîndu-te,
să te iubesc din nou întîia oară,
dragoste...
LOVE-CAGE
You have set in front of me, love,
only you, always, in front of me,
love,
you have taken my sun, I can not see the moon anymore,
nobody pass
in the lights of my eyes, love,
continuously growing from yourself,
from my lost horizon, closed,
only you, shutter, love, always
in front of me, in my way,
only you, beginning and end, darkness -
no bridge, no window, only you,
dumbfounded mistress, wall, love.
Surrounded all over ,
besieged by you, love,
as far as I can see,
only you are,
rolled around yourself, love,
constantly you examine yourself with the magnifying glass,
rummaging you with long nails,
across dry rustling rooms,
where nobody lives anymore
from a long time, except your shadow,
love,
cold shadow,
pressed flower, love.
Oh, your little love, love,
with stiff, short wings of wood,
glazed vain decorations,
unused to fly, unused
to caress, love, which always
struggle, with foolish noise,
unclearly, before my eyes,
love, iron eyelid, love
destroyer of love.
You have set in front of me, love,
and I can not leaf out anymore,
and you love me with clenched teeth,
love,
and you kiss me with open eyes ,
with heedful eyes, love,
with you I feel hard, and without you
I can not resist, love, blind love,
love drowning.
Step aside my eyes a little,
beautiful man, silly man,
to see you and seeing you
to love you again for the first time,
love...
COPIL FIIND AM VRUT SĂ FIU AER
Copil fiind am vrut să fiu aer.
Aer pur,
străveziu,
pălmuit de vînt.
Spălat de ploi.
Sărutat de curcubeu.
Aer strălucitor, înmiresmat
de respiraţia apelor.
Trecînd prin plămînii pomilor.
Jucăuş şi nepăsător cu moartea care
nu mă poate atinge.
Să fiu, am vrut, nevăzutul a-toate-văzător
dintre cer şi pămînt,
aer liber, nestăvilit de porunca nimănui.
Limpede stea plutind cu toată
nemărginirea împrejur. Aflat în
plutire şi nefrică de nimeni,
nici dentuneric, nici de lumină. Să fiu cînd
lumină
cînd
apă,
cînd
umbra înecată în apă.
Uşor ca privirea, cutreierat de toate
privirile şi cutreierînd în desfătare
dintrun capăt în altul pămîntul.
Să fiu nefiind tuturor fiindu-le.
WHEN I WAS A CHILD I WANTED TO BE AIR
When I was a child I wanted to be air.
Pure air,
clear,
slapped by the wind.
Washed by the rains.
Kissed by the rainbow.
Bright aer, scented
by the breathing of the waters.
Passing through the lungs of the trees.
Playful and careless of the death that
can not reach me.
To be, I wanted, the unseen seeing everything
between the sky and earth,
free air, unconfined by nobody's order.
Clear star soaring with all
the boundlessness around. Soaring
and being afraid of nothing,
neither of darkness, nor of light. To be sometimes
light
sometimes
water,
sometimes the shadow drowned in the water.
Light like the sight, scoured by all the
eyes and delightfully scouring
the earth from end to end.
To be not being to everybody being.
LUP DE MARE
Pe sub privirile mele alunecă mările lumii
Cu douăzeci de noduri pe oră, fără sfîrşit.
Sub razele soarelui, în lumina lunii
Necontenit alunecă, pantere verzi, iar eu
Uitînd de ţărm şi palidele-i faruri
Netemător pătrund în gura lor enormă
Iubind bezmetica mînie a oceanului...
Pînă ce simt pe umerii-mi albiţi de sare,
Universul, ca o labă prietenoasă de tigru.
SEA WOLF
Under my eyes the seas of the world are sliding
With twenty bands an hour, endlessly.
Under the sun beams, in the light of the moon
Continuously slide, green panthers, but I
Forgetting of the shore and its pale beacons
Fearless get into their huge mouth
Loving the mad rage of the ocean...
Till I feel on my solt-whitened shoulders,
The universe, like a friendly pad of a tiger.
FOCUL
Nu-i adevărată povestea că oamenii au descoperit focul
lovind două pietre.
Focul a apărut altfel, cînd singurătatea primului om
s-a lovit de prima întrebare,
cînd un om s-a gîndit să prefacă rănile lui în speranţă,
să-şi lumineze mîinile
şi teama de el.
Poate focul n-a fost decît un mijloc de a lupta împotriva cenuşii,
cînd vulturii coboară în noi
şi ne temem.
THE FIRE
The story that the humans discovered the fire
knocking two stones isn't true.
The fire appeared in a different way, when the loneliness of the first human
has knocked against the first question,
when a human thought to change his wounds into hope,
to light his hands
and the fear of himself.
Maybe the fire wasn't but a means of fighting against the ashes,
when the eagles come down within us
and we are afraid.
VAIER
Să nu găsesc în mine nici un strigăt
care străbate dincolo la tine,
să fie piatra piatră şi tăcerea
o mare nemişcată de suspine,
să fie-adevărat că veşnicia
s-a şi statornicit între noi doi
iar deznadejdea-şi rupe melodia
ca vîntul fugărit prin pomii goi,
că nu se afla drumuri înapoi ?
LAMENTATION
To find in me no calling
to reach you over there,
to be the stone a stone and silence
a still sea of sighs,
to be true that the eternity
has just settled between us
and the despair breaks its melody
like the wind among the naked trees,
not to be a way back, not to be ?
A SCRIE CA ÎNGERII
Cel care zice " Naşteţi, muriţi, aventura
lumii e scrisă ! " nu este oare jignit
de măruntul orgoliu al penei
ce-o ţin între degete ?
Fluviu mă vrea curgînd, - promisiune a mării !
floare - dar nu şi rod ! - hărăzită a fi
un văratic anunţ în argilă
al florilor veşnice.
Eu, însă, vai ! confisc şi secunda şi locul,
ard liturghii şi sorb din izvoare ce n-au
învoire să dea frumuseţii
decît aparenţele ;
haosul pur, sfînta materie-a Domnului,
naşte sub mîna mea ; copiez pipăind
- cu dospite vocale - intacta
rostire de sunete ;
parcă un alter ego al celui ce singur
judecă mi-ar fi dat, ca osîndă aici,
plăsmuirea : gelos - ar fi rupt un
sigiliu al Facerii.
Ce-a mai rămas, din sufletul meu, pentru marea
zi a mîniei, nedevorat ? Ronţăit
e, ca orzul de cai, de flămînda
lăcustă a paginei.
Mult am rîvnit, dar numai puţin reuşit-am.
Dacă mi-ar pune scrumul respins pe cîntar,
mîntuit aş fi - chiar în eşecul
de-a scrie ca îngerii...
TO WRITE LIKE ANGELS
That who sayes " Take birth, die, the adventure
of the world is written ! " isn't offended
by the small pride of the pen
which I keep between my fingers ?
He wants me a river flowing - a promise of the sea !
a flower - but not a fruit ! -destined to be
in the clay a summer annoucement
of the everlasting flowers.
I,nevertheless, alas ! seize the second and the place
burn masses and sip from the fountains that have not
the permision to give to the beauty
but the appearances ;
the pure chaos, the sacred matter of God,
takes birth under my hand ; I copy fingering
- with leavened vocals - the intact
rolling of the sounds ;
as an alter ego of one who only
judges would have given to me, as a condamn here,
the creation : jalous - would have broken a
seal of Genesis.
What's left of my soul, for the great
day of wrath, undevoured ? Crunched
is , as the barely by the horses, by the hungry
grasshoper of the page.
Much I strove, but I have managed only a little.
If he would put my rejected ashes on the scales,
I should be saved - even in failure
of writing like angels...
