08.12.2011

Grigore Vieru



POETUL

În tot pustiul
Era o singură fîntînă.
Pare ciudat, însă
Chiar orbul o descoperise.
" Ce minunată fereastră ! "
Zise, amintindu-şi de vorba
Înţelepţilor vechi : " Dacă
Adevarul se află-n fîntînă,
Mă arunc în ea."
Într-adevăr, umbla
Cu hainele ude pe el.
Erau nenumarate verste
Pînă la apa fîntînii.
Şi toţi însetaţii
Îşi lipiseră buzele arse
De hainele orbului.


THE POET

In the whole desert
There was one fountain.
Seems stranger, but
Just the blind man had discover it.
" What a wonderful window !"
He saied, remembering the old
Wise men's words : " If
The truth is in the fountain,
I throw myself in it. "
Indeed, he was walking
With his clouthes wet.
There were many leagues
As far as the fountin.
And all the thirsty men
Had sticked their burnt lips
On the blind man's clouthes.

Un comentariu:

  1. Poezia asta parcă e o parabolă a lui Gibran. Frumoasă imagine ai alăturat!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...