Radu Gyr

RUGĂ VECHE

Ziceam odinioară :
Desparte-mă de humă, Tu, Doamne, şi ajută-mi
ca să-mi înnod şi viaţa de cer, nu numai gîndul !
Şi pentru asta, trupul de uliu împrumută-mi,
să pot zbura, în mine văzduhu'ntreg strîngîndu-l !...
Ori - poate - ştii povestea în care un drumeţ
a izbutit să prindă, dîrz, capătu-unei funii
de toarta bolţii ca să urce, îndrăzneţ,
în rai la Sfîntul Petru, sau în tărîmul lunii...

Şi dac-o ştii şi nu vrei să fiu ca şoimii teferi,
dă-mi razele de lună şi razele de stele,
o scară de mătase să-mi împletesc din ele,
ca să mă sui pe trepte de lună în luceferi !...

...Iar dacă nu vrei, Doamne,ca-n basmele mărunte
să fie, - atuncea, baremi, ajută-mă să-nvăţ
ceva din agerimea potecii iuţi de munte,
ca tot mai sus, din stancă în stancă să m-agăţ
pînă la vîrful care se sprijină pe soare,
şi-ajuns în vîrf, în soare să mă strecor de-a dreptul...

...Şi dacă soarta unei poteci cu caprioare
îmi e prea mult, - dă-mi soarta ce-o are înţeleptul
şi micul mugur care, plesnindu-se în frunză,
împunge în lumină, lumina să-l patrunză

...şi nu se leagă humei decît prin albul suc
pe care trunchi şi creangă se duc şi i-l aduc !...
Dă-mi, Doamne, soarta frunzei, că Tu cunoşti, Prea Sfinte,
ce nevinovăţie e în micuţa-i minte !

Mai toata ziua, frunza,privind la fluturi zice :
- " Ia uite !...Au prins aripi acele flori de măr
şi părăsindu-şi pomul, se joacă-n vînt si săr !"
Iar noaptea : - "Tu eşti steaua cazută, licurice ?"...
Şi seara vine vîntul şi-o leagănă şi-i cîntă,
ca-n zori să-i toarne sturzul din guşa lui mărgele
de rouă ca s-o spele...

Şi-uitînd că rădăcina-n argilă se frămîntă,
cîntînd spre soare, frunza e-a cerului şi numa'
cînd moare, scuturîndu-se din pom, loveşte huma !...

Dă-mi, Doamne, soarta frunzei !


ANCIENT PRAYER

Once I saied :
Separate me from the earth, You, Lord, and help me
to knot my life of heaven, not just my thought !
And for that, the body of a hawk lend to me,
to fly, inside me the whole sky to gather !...

Or - maybe - You know the story of a traveler
who managed to catch, fierce, the end of a rope
to the sky vault to climb, bold,
in  heaven to Saint Peter, or in the realm of the moon...

And if You know it and You don't want me like hawks to be alike,
give me the moon rays and the rays of stars,
a silk ladder to knit of them, 
on the moon steps to ascend to the morning stars.

...And if You don't want, Lord, to happen like in the fairy tales,
then, at least, help me to learn
something of the agility of the quick mountin path,
as higher and higher, from rock to rock to cling
as far as the peak that leans upon the sun,
and reaching the top, in the sun straightly to slip...

...And if the fate of a deer path
is too much for me, give me the fate of a wise
and little bud which, bursting into leaf,
pushes in the light, the light to penetrate it

...and isn't bound to earth but by the white juice
which the trunk and the branch fetch to it !...
Give me, Lord, the fate of the leaf, that You know, Holy,
what innocence has in its little mind !

All the day, looking to the butterflies, the leaf says :
"- Look !...Those apple flowers got wings
and leaving their tree, they play in the wind and jump! "
And in the night : " Are you the star down, firefly? "
And in the evening the wind comes and swing it and sing,
and in the morning from its throat the thrush gives 
pearls of dew to it ...

And forgetting that its root is bustling in the earth,
singing toward the sun, the leaf is of the sky and only
when it dies, shaking from the tree, it gets to the earth !...

Give me, Lord, the fate of the leaf !