Magda Isanos

DOAMNE, UNDE-AI SĂ NE AŞEZI PE NOI ?

Doamne, unde-ai să ne aşezi pe noi,
visătorii,
care-am băut din corola florii
de matragună - şi-am trăit goi ?
N-am avut altă avuţie
decat praful de pe tălpile noastre,
altă casă decat zările albastre
din copilarie.

Oamenii, ocolindu-ne, - au zis :
cine sunt aceşti visători de vis ?
N-am avut linişte, n-am avut masă-aşezată,
însa tu ne zîmbeai cîteodată.
Te-aratai la sfîrşitul cîte unui cuvînt,
erai ca un fluture, ca o pală de vînt.
Şi noi ne spuneam rugăciunile,
încrezatori în toate minunile.

Doamne, dintre toti copiii tăi,
numai noi am fost ca paserile-n aceste văi.
Iartă-ne ce-am greşit şi primeşte-ne în grădinile
pe care îngerii tăi le-au plivit.
Pune-ţi mîinile
pe ranele noastre prea pămînteşti

şi spune că ne vindeci şi ne primeşti !


LORD, WHERE WILL YOU SEAT US ?

Lord, where do you seat us,
the dreamers,
who drank from the corolla
of the mandrake flower - and lived naked ?
We had no wealth
than the dust on our feet,
no house than the blue horizon
of our childhood.

People, avoiding us, said :
who are these dreamers of dream ?
We had no quiet, we had no table,
but sometimes you smiled to us.
You shew yourself at the and of a word,
you were like a butterfly, like a gust of wind.
And we said our prayers
confident in all the miracles.

Lord, of all your children,
only us were like the birds in these valleys.
Forgive us what we did wrong and get us in the gardens
that your angels  have weeded.
Put your hands
on our too earthly wounds
and tell us  you heal us and get !