Alexandru Philippide

                           
                                     

ASTRALIS

Oglinzi ! adînci firide fără fund,
În voi statui de stafii se ascund !
Pe apa voastră cu fior de stancă
Un zbor de vechi priviri pluteşte încă
Şi-alunecînd din gol, în voi coboară
Năluca vremii de odinioară.

Pe drumuri care vin din Nicăieri,
Din toamna primăverilor de ieri,
O, veşted vis, te-ntoarce mai curînd,
Doboară-n mine viaţă, simţ şi gînd,
Şi potoleşte-mi sufletu-mi flămînd.

Prin lumi de nouri vom călători !
Văzduh mai nou din noi va înflori.
La căpătîiul cerului o stea
Înmugurită pentru noi va sta,
Din raze limpezi să ne facă drum
În lumea unde negurile iernii
Clădesc albastre mănăstiri de scrum
În care luna toacă de vecernii.

..Cu-n crin la carmă, altul la catarg,
O luntre albă să ne ducă-n larg.

In haina lor de gheaţă cristalină
Să salte-n aer albe baiadere.
Şi cerul să ne fie-o cupă plină
Cu picaturi albastre de tăcere.

Deasupra noastra vîntul îsi coboară
Din zări în zări aripa lui tăcută,
Şi-atunci nemarginirea se-nfioară
Ca o enormă harfă nevăzută.

...Şi-acum - oglinzi adînci ! mari ochi pustii,
De sub pleoapa serilor tîrzii,
Strapungeţi cu privire de cristal
Pe totdeauna visul meu astral !

Străvechiul vis, cărunt şi obosit,
La ţărmul vostru n-a mai poposit.
Şi-n voi, adînci firide fără fund,
Pe veci statui de stafii se ascund.


ASTRALIS

Mirrors ! deep bottomless niches,
Statues of ghosts you hide !
On your water with thrill of rocks
A flight of old glances is still soaring
And slipping from the emptiness discends
The ghost of the ancient time.

On roads coming from Nowhere,
From the autumn of the spring of yesterday,
Oh, faded dream, come back soon,
Throw down my life, my feeling and my mind
And relieve my hungry soul.

Through worlds of clouds we will travel !
A newer air from us will flourish.
At the end of the sky a blooming star
Will stay for us,
From clear rays to make a road
In the world where the mists of winter
Are building blue monasteries of ashes
Where the moon is sounding of vespers.

...With a lily in our hand, another at the mast,
A white boat let's take us out to the sea.

In their clothes of crystaline ice
Let's dance in the air white bayaderes.
And the sky let's be to us a cup
Full of blue drops of silence.

Above us the wind is letting down
From the horizon its silent wing.
And then the infinity is thrilling
Like a huge invisible harp.

...And now, - deep mirrors ! large empty eyes
Under the eyelid of the late nights,
Pierce with your crystal glances
My astral dream forever !

The ancient dream, old and tired,
At your shore nomore has stopped.
And in you, deep bottomless niches,
Statues of ghosts forever hide.