04.12.2011
Ion Vinea
VECIE
Ce frumoase între noi cuvintele
luminînd de-a lungul anilor.
Cum din sunet şi din visul singur
s-a împlinit în ele înţelesul.
Fost-au unele ţesute
din sideful efemer al crinilor,
altele au crescut din jarul sîngelui,
zvonesc cele din urmă sub domurile serii.
Sunt clopotele în gînd sunînd vecia noastră,
oră cu oră cuprinsă de amîndoi.
Iubirea e de mai-naintea noastră
şi mult ne poartă dincolo de noi.
ETERNITY
How beautiful between us the wards
lighting along the years.
How from the sound and the lonely dream
the sense has fulfilled in them.
Some of them were weaved
from the mother-of-pearl of the lillies,
the other rised from the fire of the blood,
the last sounds under the dome of the evening.
There are the bells ringing our eternity,
hour by hour conquered by both of us.
Love exists before us
and lead us beyound.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.