Ştefan Augustin Doinaş

UCENICUL

Eu, cel mai tînăr dintre ucenicii
Triunghiului, mi-am răsucit încet
privirea înlauntru. Ochi ai fricii,
îl vezi şi astăzi ?...Marele profet,
ucis de noi, aseară, cu tăişul,
stă între noi, intact, ascuns
ca iepurele în mărăcinişul
în care botul vulpii n-a pătruns.
El umblă înca-n noi : pe fiecare
ne sfîşie cu dinţii proferînd
un cîntec ce-ar părea de răzbunare,
daca n-ar fi neomenesc de blînd.
Acuma înţeleg de ce prin trupuri
ni s-a lăsat treptat un fel de ger,
şi, devenind tot mai uşori, în grupuri,
ca îngerii, suntem răpiţi la cer.


THE DISCIPLE

I, the youngest of the disciples
of the Triangle, I slowly turned
my look inward. Eyes of fear,
do you still see him today ?...The great prophet,
killed by us, last night, with the knife,
he still stands among us, intact, hidden
like the rabbit in the briers
where the muzzle of the fox cannot enter.
He still walks inside us : each of us
he tears with his teeth, uttering
a song that would  seem of revenge
if it wouldn't be inhumanly gentle.
Now I understand why in our bodies
has gradually descended a kind of frost
and, becoming lighter, in groups,
like the angels, we are cought up to heaven.