PRINTRE FRUNZELE APROAPE RECI
Cînd printre frunzele aproape reci
Te duc de mană şi-ţi fac semn să taci
Să nu trezeşti în cuiburi puii infirmi
Părăsiţi de stolurile pornite spre sud,
Cînd pădurea se face luminoasă
Şi se poate vedea
Cu o sfîşietoare claritate
Cerul de la marginea copacilor,
Cînd fiarele dezvelite
De zborul frunzişului
Foşnesc şi îşi schimbă culoarea,
Suntem legaţi unul de altul
Şi necunoscuţi
Cum numai un ochi
Este legat de celălalt ochi,
Cum un ochi îi este necunoscut
Celuilalt.
Jumătatea de lume pe care o vad
Se chirceşte sub scutul pleoapei...
AMONG THE QUITE COLD LEAVES
When among the quite cold leaves
I take your hand and I motion to you to shut up
Not to awake the crippled chicks
Left by the flocks gone to south,
When the forest becomes light
And we can see
With a heartrending clearness
The sky at the border of the trees,
When the beasts uncovered
By the flight of the leafage
Rustle and change their color,
We are tied up one to another
And strangers
As only an eye
Is tied up to the other eye,
As an eye is stranger
To the other.
The half world that I can see
Crouches under the shield of my eyelid...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.