Nichita Stănescu

                          

ARBOR INVERS

Arbor invers, cu rădăcinile-n vînt,
cu tălpile late ca frunza platanului,
aproape plutind, abia atingînd
anotimpurile anului.
Cu mîinile crestate ca frunza de stejar,
cu trunchiul cu scorbură-adancă
în care dorm urşii cu capul în jos, în zadar
spre-un cer de pămînt vrînd s-ajungă.
Văzut ca în apă, mereu,
şi foşnind de un vînt de pămînt,
cu rădăcinile înfipte în curcubeu
şi-n culori ce nu sînt.
Arbor invers am rămas, rupt din sfera
cu sfera aceasta aidoma, geamăna...
Şi totul îmi pare ştiut, dar nimica
din ce ştiu cu ce este nu se aseamănă.


REVERSED TREE

Reversed tree,with the roots in the wind,
with flat feet like the plane tree leaf,
almost floating, barely touching the seasons of the year.
With notched hands like the oak leaves,
the trunk with deep burrow -
where the bears sleep upside down, in vain
looking for reaching an earthly sky.
Seen as in water, always, and rustling for a ground wind,
rooted in the rainbow
and in colours that doesn't exist.
Reversed tree I am, teared off from the sphere
with this sphere twin...
And all seems to me known,but nothing
from what I know is alike the existent.