Ştefan Augustin Doinaş

                                                          

CÎNTECUL VISĂTORULUI

Mare-n fiinţă e preajma, cînd astrul
iubirii zvîcneşte. Asemenea cînd
tot ce atingem se sfarmă sub deget,
posibilul încă palpită.

Numai cu visul în inimă,numai
uitînd primăvara plugarilor,ies
clipele-n cale. Atunci întîmplarea
respiră, suveica urzeşte.

Nu ne-a fost dat si nouă, cîndva, o
asemenea şansă ? Absenţă erai :
sunet în apă,auzului încă
ferit fîlfîire în trestii.

Vidul din mine avea însa nume,
Pălind înflorea, precum rapiţa ; dar
mult mai adînc decît vîntul şi apa
umplea încăperile zilei.

Umbră şi veste de-atunci sunt de-ajuns ca
sa clatine zodia.Gura greşeşte,
însă greşala-i ea însăşi o gură ;
sarută şi cere săruturi.

Nimeni si totul ne stau mărturie.
Dar numai de noi sunt somate mereu
frunzele moarte, cuvintele-n care,
complice, tăcerea visează.

Rod al treziei, o stea disperată
a zorilor eşti. Între cei hărăziţi,
spaţiul e suflet, cu tălpile goale
aleg răsăritul din rouă.

Fii credincioasă, deci, sfintei vacanţe-a
realului ! Tălpile noastre prin vis,
nu peste pietrele Appiei, suie
spre marea cu tunete albe.


THE SONG OF THE DREAMER

Large is the neighborhood, when the star
of love is starting.The same when
everything we touch is smashing under our finger,
the possible is still thrilling.

Only with the dream in their heart, only
forgetting the spring of the ploughmen, the moments
come on the way.Then the occurence
is breathing, the shuttle is weaving.

Haven't we been given, some time, such
a chance ? You were absence :
sound in the water, to the hearing,
still aside, flutter in the reeds.

The void inside me had yet a name,
Fading it flowered, like the rape ; but
deeper than the wind and the water
filled the rooms of the day.

Shadow and rumour since then are enough 
to shake the zodiac. The mouth makes mistakes,
but the mistake is itself a mouth,
it kisses and asks for kisses.

Nothing and everything bear witness for us.
But only by us are always challenged
the dead leaves, the words in which,
accomplice, the silence is dreaming.

Fruit of the wakefulness, a hopeless star
of the dawn you are. Among those destined,
the space is soul, with bare feet
I choose the rising in the dew.

Be faithful, therefore, to the holidays
of the reality ! Our feet in the dream,
not on the stones of Appia, mount
towards the sea with white thunders.