Oare mai spanzură firul cu plumb din Alcor ? Cineva mai amestecă apa şi varul ? Dar cine mai ştie să-nchipuie azi mănăstire de sunet ?
Toate uneltele suferă, toţi au deprins mînuirea de spadă : florarii retează cu crini, avocaţii cu fraze pustii întrebările ierbii.
Doamne, e vremea să vie poeţii ! Acum, de lăsarea la vatră a florilor, cheamă-i ! Urîti sunt, şi firavi. Iar cei mai curaţi se cunosc dupa felul
simplu cum poartă luneta cu lacrimi, cum iau greutatea din lucruri, şi ţin în rezervă o rouă divină. Şi cîti nu sfîrşesc cu aripi de şindrilă...
Pentru că graiul, ca flacăra mistuie ; dar inocent, doar în gurile lor delirează. Şi astfel, răscumpără ei, profeţind, lăcomia vorbirii ;
astfel cuvîntul din pustă, mereu ocupat să transporte pe-un drum pietruit cu vocale povara istoriei, face popas la izvoarele nopţii.
Suie pe schele, atunci, voievozi şi zidari, pe cînd calfele-amestecă apa cu varul. Durabilul însă demult s-a zidit în văzduh - cu poeţii.
MONASTERY OF SOUND
Does the lead line still hung from Alcor ? Do someone still mix the water and lime ? But who knows how to figure today a monastery of sound ?
All the tools suffer, everybody have learned the handling of the sword : the florist cuts off with lilies, the lawyers with empty phrases the questions of the grass.
God, it's time for the poets to come ! Now, at the discharge of the flowers, call them ! They are ugly and frail. And the purest of them are known by the way
simple as they carry the field glass with tears, as they take off the weight of the things, and preserve a divine dew. And how many of them end up with shingles wings...
Because the speaking burns,like the flame ; but innocent, only in their mouths raves. And so they redeems, prophesying, the greed of the speaking ;
thus the word in the wilderness, always busy to carry on a road paved with vowels the burden of the history, make a halt at the springs of the night.
Kings and builders, then, come on the scaffolding, while the journeymen mix water and lime. But the lasting was built long ago in the air - with the poets.
DEPARTE SUNT VOLBURI Departe sunt volburi , furtuni. În insula noastră calmă noi aşteptăm. Fiecare-n insula noastră visăm. Cine pentru frunţile noastre-mpleti-va cununi ? Căci frunţile ni-s anume boltite pentru-a purta cununi înflorite. Au trăit, se va spune,-n această cetate. Au trăit, au murit în simplicitate. Se va vorbi despre noi. Nu-i ciudat ? Pentru ca stînd în insula noastră-am visat, am fost tineri şi-am avut lumină multă de dat, pîna-am scăzut şi ne-am întunecat. Se va vorbi despre noi. Nu-i ciudat ? FAR AWAY THERE ARE WHIRLS Far away there are whirls, storms. In our peaceful island we are waiting. Each of us in his island is dreaming. Who will knit wreaths for our foreheads ? Because our foreheads are voulted to wear flower garlands. They lived, it will say, in this city. They lived, they died in simplicity. It will talk about us. Isn't it strange ? Because sitting in our island we have dreamed, we were young and we had much light to give, until we lowered and got dark. It will talk about us. Isn't it strange ?
ORA FÎNTîNILOR Oră de linişti stelare, clar semn de lumi fără nume, largul în ambru şi-n jar e, Thalassa-n ritmuri apune. Vocile sfînt de curate, frunţile pure şi ochii, cugetul gol şi curat e, clopote cînd leganate trec în nunteştile rochii. Ora fîntînilor lunii, înger şopteşte prin umbre vorbele rugăciunii netălmăcite şi sumbre. THE TIME OF THE FOUNTAINS Hour of starry silences, clear sign of nameless worlds, the large is in amber and fire, Thalassa peacefully sets. Holy pure voices, pure foreheads and eyes, the mind is empty and clear when swinging bells pass dressed of wedding. Time of the moon fountains , an angel whispers in the shadows the words of a prayer unexplained and gloomy.
UMBRA LUI DUMNEZEU Umbra lui Dumnezeu e tot ce vezi, ce-n spaţiu se desparte şi s-adună, pamînt e ea şi prund şi undă, un drum cu călătorul dimpreună, fîntînă-adapostind o lună. Umbra lui Dumnezeu e mai vîrtoasă în lumină, mai grea ca alte umbre. Şi nu-ţi scapă. Şi poţi s-o strîngi sub chip de holdă şi grădină. Şi poţi s-o bei în chip de apă. GOD'S SHADOW God's shadow is all you see, that in the space is dividing and gathering, it is earth, and gravel and wave, an a way with its traveler together, a fountain sheltering a moon. The God's shadow is more powerful in the light, heavier than other shadows. And you can't miss it. And you can gather it as a cornfield or a garden. And you can drink it as water.
Arsenie Boca : The Saviour LEAC DIVIN Iubire ! Tu, cea ocrotită De dulcele luminii mirt, Ca miezul unei sfinte azimi De coaja ei doar ocrotit. Inconjurată de lumină, Tu însăţi din lumină vii. Pe tine doar te am pe lume Şi nu voi alte veşnicii. Iubire ! Ram de rouă sfîntă, Cînt unic, o, ce mă adaşti ! Asupra-ngîndurării mele
Tu nu plîngi lacrima - o naşti. DIVINE REMEDY Love ! You who are protected By the sweet myrtle of the light, Like the crumb of a holy bread Only by its crust defended. Surrounded by the light, You yourself are coming from the light. Only you I have in this world And I don't want another eternity. Love ! Branch of the holy dew, Unique song, oh, how you wait in me ! Over my melancholy You don't weep the tear - you give birth to it.
CÎNTECUL VISĂTORULUI Mare-n fiinţă e preajma, cînd astrul iubirii zvîcneşte. Asemenea cînd tot ce atingem se sfarmă sub deget, posibilul încă palpită. Numai cu visul în inimă,numai uitînd primăvara plugarilor,ies clipele-n cale. Atunci întîmplarea respiră, suveica urzeşte.
Nu ne-a fost dat si nouă, cîndva, o asemenea şansă ? Absenţă erai : sunet în apă,auzului încă ferit fîlfîire în trestii. Vidul din mine avea însa nume, Pălind înflorea, precum rapiţa ; dar mult mai adînc decît vîntul şi apa umplea încăperile zilei. Umbră şi veste de-atunci sunt de-ajuns ca sa clatine zodia.Gura greşeşte, însă greşala-i ea însăşi o gură ; sarută şi cere săruturi. Nimeni si totul ne stau mărturie. Dar numai de noi sunt somate mereu frunzele moarte, cuvintele-n care, complice, tăcerea visează. Rod al treziei, o stea disperată a zorilor eşti. Între cei hărăziţi, spaţiul e suflet, cu tălpile goale aleg răsăritul din rouă. Fii credincioasă, deci, sfintei vacanţe-a realului ! Tălpile noastre prin vis, nu peste pietrele Appiei, suie spre marea cu tunete albe. THE SONG OF THE DREAMER Large is the neighborhood, when the star of love is starting.The same when everything we touch is smashing under our finger, the possible is still thrilling. Only with the dream in their heart, only forgetting the spring of the ploughmen, the moments come on the way.Then the occurence is breathing, the shuttle is weaving. Haven't we been given, some time, such a chance ? You were absence : sound in the water, to the hearing, still aside, flutter in the reeds. The void inside me had yet a name, Fading it flowered, like the rape ; but deeper than the wind and the water filled the rooms of the day. Shadow and rumour since then are enough to shake the zodiac. The mouth makes mistakes, but the mistake is itself a mouth, it kisses and asks for kisses. Nothing and everything bear witness for us. But only by us are always challenged the dead leaves, the words in which, accomplice, the silence is dreaming. Fruit of the wakefulness, a hopeless star of the dawn you are. Among those destined, the space is soul, with bare feet I choose the rising in the dew. Be faithful, therefore, to the holidays of the reality ! Our feet in the dream, not on the stones of Appia, mount towards the sea with white thunders.
RUGĂ VECHE Ziceam odinioară : Desparte-mă de humă, Tu, Doamne, şi ajută-mi ca să-mi înnod şi viaţa de cer, nu numai gîndul ! Şi pentru asta, trupul de uliu împrumută-mi, să pot zbura, în mine văzduhu'ntreg strîngîndu-l !... Ori - poate - ştii povestea în care un drumeţ a izbutit să prindă, dîrz, capătu-unei funii de toarta bolţii ca să urce, îndrăzneţ, în rai la Sfîntul Petru, sau în tărîmul lunii... Şi dac-o ştii şi nu vrei să fiu ca şoimii teferi, dă-mi razele de lună şi razele de stele, o scară de mătase să-mi împletesc din ele, ca să mă sui pe trepte de lună în luceferi !... ...Iar dacă nu vrei, Doamne,ca-n basmele mărunte să fie, - atuncea, baremi, ajută-mă să-nvăţ ceva din agerimea potecii iuţi de munte, ca tot mai sus, din stancă în stancă să m-agăţ pînă la vîrful care se sprijină pe soare, şi-ajuns în vîrf, în soare să mă strecor de-a dreptul... ...Şi dacă soarta unei poteci cu caprioare îmi e prea mult, - dă-mi soarta ce-o are înţeleptul şi micul mugur care, plesnindu-se în frunză, împunge în lumină, lumina să-l patrunză ...şi nu se leagă humei decît prin albul suc pe care trunchi şi creangă se duc şi i-l aduc !... Dă-mi, Doamne, soarta frunzei, că Tu cunoşti, Prea Sfinte, ce nevinovăţie e în micuţa-i minte ! Mai toata ziua, frunza,privind la fluturi zice : - " Ia uite !...Au prins aripi acele flori de măr şi părăsindu-şi pomul, se joacă-n vînt si săr !" Iar noaptea : - "Tu eşti steaua cazută, licurice ?"... Şi seara vine vîntul şi-o leagănă şi-i cîntă, ca-n zori să-i toarne sturzul din guşa lui mărgele de rouă ca s-o spele... Şi-uitînd că rădăcina-n argilă se frămîntă, cîntînd spre soare, frunza e-a cerului şi numa' cînd moare, scuturîndu-se din pom, loveşte huma !... Dă-mi, Doamne, soarta frunzei ! ANCIENT PRAYER Once I saied : Separate me from the earth, You, Lord, and help me to knot my life of heaven, not just my thought ! And for that, the body of a hawk lend to me, to fly, inside me the whole sky to gather !... Or - maybe - You know the story of a traveler who managed to catch, fierce, the end of a rope to the sky vault to climb, bold, in heaven to Saint Peter, or in the realm of the moon... And if You know it and You don't want me like hawks to be alike, give me the moon rays and the rays of stars, a silk ladder to knit of them, on the moon steps to ascend to the morning stars. ...And if You don't want, Lord, to happen like in the fairy tales, then, at least, help me to learn something of the agility of the quick mountin path, as higher and higher, from rock to rock to cling as far as the peak that leans upon the sun, and reaching the top, in the sun straightly to slip... ...And if the fate of a deer path is too much for me, give me the fate of a wise and little bud which, bursting into leaf, pushes in the light, the light to penetrate it ...and isn't bound to earth but by the white juice which the trunk and the branch fetch to it !... Give me, Lord, the fate of the leaf, that You know, Holy, what innocence has in its little mind ! All the day, looking to the butterflies, the leaf says : "- Look !...Those apple flowers got wings and leaving their tree, they play in the wind and jump! " And in the night : " Are you the star down, firefly? " And in the evening the wind comes and swing it and sing, and in the morning from its throat the thrush gives pearls of dew to it ... And forgetting that its root is bustling in the earth, singing toward the sun, the leaf is of the sky and only when it dies, shaking from the tree, it gets to the earth !... Give me, Lord, the fate of the leaf !
AM PIERDUT LUNGIMEA DE UNDĂ Am pierdut lungimea de undă a pădurii, întîia, frageda identitate, cînd eram frunze cutremurate şi ţipam cu ţipătul rupt al nervurii. Am pierdut unda de plîngeri, de ape în paradoxul înstrăinării : în elemente mă-ntorc, li-s aproape, şi totuşi străină şi surdă chemării. WE'VE LOST THE WAVELENGTH We've lost the wavelength of the forest, the first, the fresh identity, when we were shivered leaves, and yelled with the yelling of the rib. We've lost the wave of the weeping, of the waters, in the paradox of the alienation : I return to the elements, I'm close to them, however stranger and deaf to their call.
ARBOR INVERS Arbor invers, cu rădăcinile-n vînt, cu tălpile late ca frunza platanului, aproape plutind, abia atingînd anotimpurile anului. Cu mîinile crestate ca frunza de stejar, cu trunchiul cu scorbură-adancă în care dorm urşii cu capul în jos, în zadar spre-un cer de pămînt vrînd s-ajungă. Văzut ca în apă, mereu, şi foşnind de un vînt de pămînt, cu rădăcinile înfipte în curcubeu şi-n culori ce nu sînt. Arbor invers am rămas, rupt din sfera cu sfera aceasta aidoma, geamăna... Şi totul îmi pare ştiut, dar nimica din ce ştiu cu ce este nu se aseamănă.
REVERSED TREE
Reversed tree,with the roots in the wind, with flat feet like the plane tree leaf, almost floating, barely touching the seasons of the year. With notched hands like the oak leaves, the trunk with deep burrow - where the bears sleep upside down, in vain looking for reaching an earthly sky. Seen as in water, always, and rustling for a ground wind, rooted in the rainbow and in colours that doesn't exist. Reversed tree I am, teared off from the sphere with this sphere twin... And all seems to me known,but nothing from what I know is alike the existent.
Cînd printre frunzele aproape reci Te duc de mană şi-ţi fac semn să taci Să nu trezeşti în cuiburi puii infirmi Părăsiţi de stolurile pornite spre sud, Cînd pădurea se face luminoasă Şi se poate vedea Cu o sfîşietoare claritate Cerul de la marginea copacilor, Cînd fiarele dezvelite De zborul frunzişului Foşnesc şi îşi schimbă culoarea, Suntem legaţi unul de altul Şi necunoscuţi Cum numai un ochi Este legat de celălalt ochi, Cum un ochi îi este necunoscut Celuilalt. Jumătatea de lume pe care o vad Se chirceşte sub scutul pleoapei...
AMONG THE QUITE COLD LEAVES
When among the quite cold leaves I take your hand and I motion to you to shut up Not to awake the crippled chicks Left by the flocks gone to south, When the forest becomes light And we can see With a heartrending clearness The sky at the border of the trees, When the beasts uncovered By the flight of the leafage Rustle and change their color, We are tied up one to another And strangers As only an eye Is tied up to the other eye, As an eye is stranger To the other. The half world that I can see Crouches under the shield of my eyelid...
FACEREA ...Acolo, între două stele, la timp egal, erau păsări fără cuvinte, arbori fără de suflet, nedescîntată sămîntă de iarbă, nemişcată horă de fete, bărbaţii pustii, pironite pe cruce patemile, neperechi sălbăticiunile stînd - şi peste toate duhul meu ca o corabie. Toată noaptea facerii am fost de rugă : chin eram, teamă de sunet, gînd spre culoare, pentru toţi mă-ntrupam, dor din dor, durere din durere, miresme la tîmple iveam, ţipăt în genunchii de fugă, o tristeţe eram împrejur cu imn. Şi-am auzit : "...de ce atîtea lacrimi şi sfîşiere pentr-un zîmbet ?..." Şi erau lîngă mine toţi : umbre, şi nu-i vedeam, toţi aşteptînd să le dau ochiul de soare, sînul de lună, piscul de aer ; dulce otravă era aşteptarea îndelung ameţindu-mă. Asa începură sevele să ma inunde : glezne şi pulpe şi piept si fruntea - abur de cer - lungă şi limpede respiraţie ; din mine, apoi, am crescut fiece mugur, firul de iarbă l-am tors, fiece fluture l-am aurit ; femeilor chemare le-am dat, barbatilor nelinişte-n sînge. Şiroiam, înfrunzeam, înfloream, mă-ndumnezeiam ! În zori, lumea era gata de nuntă : plecau din mine perechi de culori, de sunete, de miresme, de patemi superb legîndu-se, din mine intrand in Marea Fiinţă, perechi, ca un sărut eram între cer si pămînt, un vazduh de clopote luminînd... Dimineaţa eram vîrstă înaltă, domn din domn, lumină înflorind în lumină, din durere, în jurul soarelui : aura, în jurul lunii : cearcăn, şi-mi clătinam istovit duhul spre somn ; ci, toţi de mine uitaseră, toţi mă uitaseră, şi perechi, perechi se iubeau : nuntă nebună, iar de jur-împrejurul pămîntului miresme de dragoste... GENESIS ...There, between two stars, at equal time, there were speechless birds, trees without a soul, uncharmed seed of grass, motionless dance of girls, empty men, the passions nailed to the cross, unpaired wilde animals standing - and oll over my spirit like a ship. All the Genesis night I was praying : I was torment, fear of sound, thought to color, for all of them I was incarnating, yearning from yearning, pain from pain, spices at my temples I got, crying at my knees of escape, a sadness I was all around with a hymn. And I heard : "...why so many tears and tearing for a smile ?... " And everybody were around me : shadows, and I did not see them, everybody waiting me to give them the eye of the sun, the bosom of moon, the peak of air ; sweet poison the waiting was a long time making me dizzy. So the saps began to flood me : ankles and calfs and chest and the forehead - steam of sky - long and clear breath ; of me, then, I grew every bud, the blade of grass I spun, every butterfly I gilded ; to the women I gave the charms, to the men the restlessness in their blood. I was flowing, I was leafing out, I was flowering, I was deifying myself ! At dawn the world was ready for weeding : of me were going pairs of colors, of sounds, of scents, of passions splendidly bound, of me getting into the Great Being, in pairs, like a kiss I was between heaven and earth, a sky of bells lighting... In the morning I was high age, lord of lord, light blooming in light, from pain, around the sun : an aura, around the moon : a dark circle, and I was shaking my spirit to sleep ; but everybody had forgotten of me, and pairs, pairs they loved each other : crazy wedding, and all around the earth scents of love...
Dincolo de nume, de lauri, de tot ce-i luciu şi coajă, ca solzii de piatră din care mă scot puterile tale la ceasul de vrajă, dincolo de zvonul ce piere cu noi sau puţin mai tîrziu, nalucă de fum străveziu pe-o coamă de val în cădere - eşti numai ce nu se mai ştie de cînd şi de unde să fie... Atîta - din toate - durază : un zîmbet trecut tuturor, un fulg în aripa eternului zbor, o stea sau o ramură trează. IN TERMINIS Beyond the name, the laurels, beyond all what is brillance and shell, like the scales of stone from which your power draws me at the magic hour, beyond the rumor that dies with us or slightly later transparent ghost of smoke on the crest of a wave falling - you are only what nobody knows anymore since and from where is... From all - only these last : a smile passed to everybody, a feather in the wing of the eternal flight, a star or an awake branch.
ASTRALIS Oglinzi ! adînci firide fără fund, În voi statui de stafii se ascund ! Pe apa voastră cu fior de stancă Un zbor de vechi priviri pluteşte încă Şi-alunecînd din gol, în voi coboară Năluca vremii de odinioară. Pe drumuri care vin din Nicăieri, Din toamna primăverilor de ieri, O, veşted vis, te-ntoarce mai curînd, Doboară-n mine viaţă, simţ şi gînd, Şi potoleşte-mi sufletu-mi flămînd. Prin lumi de nouri vom călători ! Văzduh mai nou din noi va înflori. La căpătîiul cerului o stea Înmugurită pentru noi va sta, Din raze limpezi să ne facă drum În lumea unde negurile iernii Clădesc albastre mănăstiri de scrum În care luna toacă de vecernii. ..Cu-n crin la carmă, altul la catarg, O luntre albă să ne ducă-n larg. In haina lor de gheaţă cristalină Să salte-n aer albe baiadere. Şi cerul să ne fie-o cupă plină Cu picaturi albastre de tăcere. Deasupra noastra vîntul îsi coboară Din zări în zări aripa lui tăcută, Şi-atunci nemarginirea se-nfioară Ca o enormă harfă nevăzută. ...Şi-acum - oglinzi adînci ! mari ochi pustii, De sub pleoapa serilor tîrzii, Strapungeţi cu privire de cristal Pe totdeauna visul meu astral ! Străvechiul vis, cărunt şi obosit, La ţărmul vostru n-a mai poposit. Şi-n voi, adînci firide fără fund, Pe veci statui de stafii se ascund. ASTRALIS Mirrors ! deep bottomless niches, Statues of ghosts you hide ! On your water with thrill of rocks A flight of old glances is still soaring And slipping from the emptiness discends The ghost of the ancient time. On roads coming from Nowhere, From the autumn of the spring of yesterday, Oh, faded dream, come back soon, Throw down my life, my feeling and my mind And relieve my hungry soul. Through worlds of clouds we will travel ! A newer air from us will flourish. At the end of the sky a blooming star Will stay for us, From clear rays to make a road In the world where the mists of winter Are building blue monasteries of ashes Where the moon is sounding of vespers. ...With a lily in our hand, another at the mast, A white boat let's take us out to the sea. In their clothes of crystaline ice Let's dance in the air white bayaderes. And the sky let's be to us a cup Full of blue drops of silence. Above us the wind is letting down From the horizon its silent wing. And then the infinity is thrilling Like a huge invisible harp. ...And now, - deep mirrors ! large empty eyes Under the eyelid of the late nights, Pierce with your crystal glances My astral dream forever ! The ancient dream, old and tired, At your shore nomore has stopped. And in you, deep bottomless niches, Statues of ghosts forever hide.
