Panait Cerna

                       

APRIL

În glas au aiurări de liră,
Pe frunţi - un răsărit de zori ;
La şipot unde poposiră,
S-au adunat privighetori...

Iar zeul dragostei, April,
Din două guri făcea o floare
Şi fiecare sărutare
O saluta din crengi, c-un tril.

Visînd, cei doi îndrăgostiţi
Tot repetau în suflet cîntul ;
Atunci, din fundul văii, vîntul,
Văzînd cît sunt de fericiţi,

S-a strecurat în crengi tiptil,
Mişca un ram, zîmbea în soare,
Şi-i îngropa subt colb de floare,
Cu-n rîs zburdalnic de copil.



APRIL

They have deliriums of a lyre in their voice,
On their foreheads - the rising dawn ;
At the fountain where they halted,
There have gathered nightingales...

And the god of love, April,
Of their mouthes was making a flower
And every kiss
Was cheering with a trill.

Dreaming, the two lovers
Were repeating the song in their soul ;
Then, from the bottom of the valley, the wind,
Looking at their happiness,

Have softly stealed among the branches,
Was moving a branch, laughing in the sun
And burying them in the dust of flowers,
With a playful childish loughter.