Marin Sorescu

                       

CONCURS

Într-o încăpere ca toate celelalte,
Amenajata cu plafon zdravăn,
Ne întrecem la sărituri în înălţime.

Ştim precis
Că nu poate sări nimeni
Mai sus decât tavanul,
Să fie şi Dumnezeu,
Asta din cauza gravitaţiei
Care ne trage mereu în jos,
Încă din cele mai vechi timpuri.

Dar continuăm
Cu o îndârjire diavolească,
Pentru că nu putem sta altfel
Când avem în noi geniul înălţimii,
Ca peştii zburători
Dorul aripilor adevărate.
Zi şi noapte continuăm
În plafonul nostru scund.

Cel mai sprinten,
Care are muşchii cei mai oţeliţi, mai dresaţi
Şi stăpâneşte cel mai bine
Legile avântului
Ia şi cele mai multe pocnituri în cap.


CONTEST

In a room like others,
Provided with solid ceiling,
We are competing at high jump.

We know precisely
That nobody can jump
Beyound the ceiling,
To be God,
This because of the gravitation
That pull us down
From the oldest times.

But we continue
With devilish ambition,
Because we can't otherwise
Having in us the genius of the highness,
As the flying fishes
Have the nostalgy of the true wings.
Day and night we proceed
In our low ceiling.

The most agile,
With the most steeled muscles, the most trained
Mastering best
The lows of the enthusiasm
Gets the most strokes in his head.