Lucian Blaga

                   

PSALM DRAGOSTEI

E încă în mine greul pietrelor, dintre cari
m-am ridicat când zi s-a facut.
Dragoste, împrumută-mi tu uşurinţa
cu care norii albi umblă-n azur peste abisuri
şi graţia fara fiinţă a verdelui frunzelor.
Sunt încă în mine greul pământului şi deznădejdea
lutoasa. În mine tânguitoarele nopţi.

Neguri mai stăruie-n gând
şi tălpile fără de voie mai prind rădăcini
pe drumuri neprietenoase.
Din trecut câteodată mai vine un vînt.
În ceasurile desprimăvărării , dragoste,
în ceasurile-acestea, ce singură tu le numeri,
caci numai tu nu ai amintirea
marilor întunecimi,
fă să uit cumplita povară
a văzduhului negru, ce-l port pe umeri,
şi da-mi tăria de-a suporta
bucuria eliberării.


PSALM TO LOVE

Yet it is inside me the weight of the stones, from which
I have rised when the day has come.
Love, lend to me the easiness
the white clouds walk in the blue and over the abyss
and the grace without existence of the green of the leafes.
Yet there are inside me the weight of the earth and the earthly
despair.
Inside me the weeping nights.

Darkness there is in my mind yet
and my soles unwillingly get roots
on hostile roads.
From my past sometimes comes a wind.
In the hours of the spring, love,in these hours, that only you count,
because only you don't have the memory
of the great darkness,
make me forget the terrible weight
of the black air, that I carry on my shoulders,
and give my the power to bear
the joy of the release.