Ana Blandiana

PIETA

Durere limpede, moartea m-a-ntors
În braţele tale supus, aproape copil.
Tu nu ştii dacă trebuie să mulţumeşti
Sau să plîngi
Pentru fericirea aceasta,
Mamă.
Trupul meu, dezghiocat din taină,
Este numai al tău.
Dulci lacrimile tale îmi picură pe umăr
Şi mi se strîng cuminţi lîngă claviculă.
Ce bine e !
Neînţelesele peregrinări şi cuvintele,
Ucenicii de care eşti mîndră şi care te sperie,
Tatăl, bănuitul, nerostitul, veghind,
Toate-s în urmă.
Liniştită de suferinţa-nţeleasă
Mă ţii în braţe
Şi pe furiş
Mă legeni uşor.
Leagănă-mă, mamă.
Trei zile numai sunt lăsat să m-odihnesc,
În moarte şi în poala ta.
Va veni apoi învierea
Şi din nou nu-ţi va mai fi dat să-nţelegi.
Trei zile numai,
Dar pînă atunci
Mi-e atît de bine
În poala ta coborît de pe cruce,
Încît, de nu mi-ar fi teamă că te-nspăimînt,
Lin mi-aş întoarce gura
Spre sînul tău, sugînd.


PIETA

Clear pain, the death returned me
In your arms subdued, almost a child.
You don't know whether to thank
Or cry
For this hapiness,
Mother.
My body, unshelled from mystery,
It's all yours.
Sweet your tears are dropping onto my shoulder
And they gather quietly near my collarbone.
How good is it !
The not undrestood wanderings and the words,
The disciples of whom you are proud and scared,
The father, the suspected, the untold, watching,
All are gone now.
Quiet with the understood suffering,
You hold me in your arms
And in secret
You are swinging me easily.
Swing me, mother.
Only three days I am let to rest
In the death and in your lap.
Then will come the resurrection
And again you will not be given to understand.
Three days only,
But until then
I'm so well
In your lap down from the cross,
That, if I wouldn't be afraid that I could frighten you,
I would slowly turn my mouth
Towards your breast, sucking.