Mihai Eminescu

                       

TRECUT-AU ANII ...

Trecut-au anii ca nouri lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncîntă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori ,eresuri,

Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,
Abia-nţelese, pline de-nţelesuri -
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri,
O, ceas al tainei, asfinţit de sară.

Să smulg un sunet din trecutul vieţii,
Să fac, o, suflet ca din nou să tremuri
Cu mîna mea în van pe liră lunec ;

Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea...mă-ntunec !


HAVE PAST THE YEARS...

Have past the years like long clouds in the plains
And they will never come again,
For they do not enchant me as they used to do
Stories, songs, riddles, superstitions,

Which my child forehead have enlighted,
Hardly understood, full of meanings -
With your shadows vainly wrap me
Oh, hour of mystery, dusk of evening.

To tear out a sound from the past,
To make you, oh, my soul, to thrill again
My hand on my lyre in vain I slip;

Everything is lost at the horizon of my youth
Silent is the sweet mouth of other years,
And time are increasing behind me...I'm getting dark!