Ana Blandiana

UMILINŢĂ

Nu pot împiedica ziua să aibă douăzeci şi patru de ore.
Pot doar spune :
Iartă-mă pentru durata zilei ;
Nu pot împiedica zborul fluturilor din viermi,
Pot doar să te rog să mă ierţi pentru viermi, pentru fluturi ;
Iart-mă că florile se fac fructe, şi fructele sîmburi,
şi sîmburii pomi ;
Iartă-mă că izvoarele se fac fluvii, şi fluviile mări şi mările oceane ;
Iartă-mă că iubirile se fac nou-născuţi,
Şi nou-născuţii singurătăţi, şi singurătăţile iubiri...
Nimic, nimic nu pot să împiedic,
Toate-şi urmează destinul şi nu mă-ntreabă,
Nici ultimul fir de nisip, nici sîngele meu.
Eu pot doar spune
Iartă-mă.




UMILTA

Non posso impedire che il giorno abbia ventiquattro ore.
Posso solo dire :
Perdonami per la durata del giorno.
Non posso impedire il volo delle farfalle dai vermi,
Posso solo chiederti di perdonarmi per i vermi, per le farfalle ;
Perdonami che i fiori diventano frutta, le frutta noccioli, i noccioli alberi ;
Perdonami che le fonti diventano fiumi, i fiumi mari, i mari oceani,
Perdonami che gli amori si fanno neonati,
E i neonati solitudini,e le solitudini amori...
Nulla, nulla non posso impedire,
Tutte le cose seguono il loro destino e non mi domandano niente,
ne l'ultimo granello di sabbia, ne il mio sangue.
Io posso solo dire
Perdonami.




HUMILITY

I can't prevent the day to have twenty four hours.
I can only say:
Forgive me for the length of the day ;
I can't prevent the flight of the butterflies from worms,
I can only ask you to forgive me for the worms, for the butterflies ;
Forgive me that the flowers become fruits, the fruits kernels, the kernels trees ;
Forgive me that the springs become rivers, the rivers seas, the seas oceans ;
Forgive me that loves become newborns,
And the newborns solitudes, and the solitudes loves...
Nothing, nothing I can prevent,
Everything follow their destiny, they ask me nathing,
neither the last grain of sand, nor my blood.
I can only say
Forgive me.