Ştefan Augustin Doinaş

PARADA ORELOR

Ah, atîtea treceri colorate
ale zilei - oare le cunosc?
Ceasul remuşcării, pe-nserate,
cînd o mînă mirosind a mosc
suferă-ntre lucruri deflorate;

orele de dragoste-ale ploii,
cînd perechile de tineri sunt
orz şi grîu şi-i ciugulesc mierloii,
iarbă fragedă cu spic mărunt
pentru botul hămesit al oii;

alburia forfotă de pete
care-anunţă zorile şi cînd
noaptea încă tremură-n scumpete,
şi se-aude sus, din cînd în cînd,
glas de Lire şi de Scorpii bete;

exultanţa nalbelor la mare
în amurg, cînd florile se-aprind
dinlăuntru, ca o destrămare
de suave temple sub un grind
uzrpat deo nalbă foarte mare;

lîncede amieze cu delicii
ce duhnesc a drojdie şi vin
cînd nebunii urlă în ospicii
şi, la vocea lor cerească, vin
cu scalpelu-n mînă haruspicii.

Multe lucruri umblă pe la poartă:
toate-aş vrea cu tine sîă le-aştept.
Ah, dacă Iordanul ce mă poartă
liniştit, cu apa pînă-n piept,
n-ar cînta în drum spre Marea Moartă...



LA PARATA DELLE ORE

Ah, tanti passaggi colorati
del giorno - forse li conosco?
L'ora del rimorso nella sera,
quand un mano sapendo di muschio
soffre ta le cose profanate;

le ore d'amore della pioggia
quando le coppie di giovani sono
orzo e grano, e li beccano i merli,
erba fresca dalla piccol spiga
per il vorace muso della pecora.

il  bianco tramestio di macchie
che annunciano l'alba e quando
la notte sta ancor tremolando
e si sente da su a volte
voce di Lire e di Scorpioni ubriachi;

l'esultar delle malve al mare
nel tramonto , quando i fiori si accendono
dall'interno, come un dispersione
di soavi tempii sotto una trave
usurpato da un enorme malva;

languidi pomeriggi con delizie
che puzzano a lievito e vino,
quando i matti urlano nei manicomi
e, al loro celeste richiamo, vengono
col bisturi nel mano gli aruspici.

Tante cose passano davanti alla porta:
tutte vorrei attendere insieme a te.
Ah, se il Giordano che mi porta
tranquillo, con l'acqua fino al petto,
non cantasse verso il Mar Morto...



THE PARADE OF THE HOURS

Ah, so many colored passings
of the day - do I know you?
The hour of the remorse in the evening
when a hand smelling of moschus
suffers among the deflowered things;

the love hours of the rain,
when the couples of the young are
barley and wheat, and theblackbirds peck them,
fresh little-eared grass
for the starving muzzle of the sheep;

The whitish bustle of spots
which announces the dawn when
the night is still trembling
and it is heard up from time to time
voice of Lyres and drunk Scorpio;

the exultation of the mallows at the sea
în the twilight, when the flowers light
from inside, like a teasing
of gentle temples under a bank
usurped by a enormous mallow;

feeble afternoons with delights
which stink of yeasts and wine,
when the mad howl in the madhouse
and, at their heavenly calling, come
with the scalpel in their hand the diviners.

Many things pass in front of the gate:
I wish to wait with you for all.
Ah, if the Jordan which carry me
slow,the water up to my chest,
would not sing toward the Dead Sea...