Nichita Stănescu

TRISTA VEDERE A GIRAFEI

Trist este acel care se poate îndrăgosti de altcineva;
care-şi face oglindă dintr-o aripă de pasăre; 
care speră mîine că va ploua peste mare;
care se roagă la dumnezeul muzicii cîntate;
care nu-şi poate închipui altceva 
decît că este.

Ah, dac-ai putea să alungi
amintirea ta ca şi cum ar fi a altora.
Ah, dac-ai putea să chemi numai pentru tine
venirea de suflet!




LA TRISTE VISTA  DELLA GIRAFFA

Triste e quello che puo innamorarsi di un altro;
che si fa specchio di un'ala d'uccello;
che spera domani che piovera oltre il mare;
che prega al dio della musica cantata;
che non puo immaginarsi altro
che lui ci sia.

Ah, se potessi allontanare
il ricordo come se fosse altrui.
Ah, se potessi chiamare solo per te
il venire dell'anima!




THE SAD VIEW OF THE GIRAFFE

Sad is that who can fall in love with another one;
who makes a mirror from a wing of a bird;
who hopes that tomorrow it will rain beyond the sea;
who prays to the god of the sung music;
who cannot imagine other thing
but that he is.

Ah, if you could send away
your memory as if it would be other's.
Ah, if you could call only for you
the coming of the soul!