Vasile Voiculescu

AUTOPORTRET ROMANTIC

Mi-am făurit o bătrîneţe bravă,
Cu părul alb ca faldul unui steag,
Cu crîngul bărbii ţărcuind şirag,
Un chip uscat de pajişte firavă.
În pieptul liber, bîntuită navă
De al talazurilor vălmăşag,
Port încă sus, ci tot mai lîngă prag,
O inimă, răcită, dar de lavă.

Visez mereu, căci visul mi-e trezie,
Din lene mi-am făcut amică vie:
Cu ea ţin sfaturi cînd, gînduri, mii, mă trag...

Nu mă întreb ce vremuri bat afară;
Privesc, in mine, pulberea de seară,
Şi coborînd lăuntrica mea scară,

Mă sprijin în condei ca în toiag.



AUTORITTRATO ROMANTICO

Ho foggiato una brava vecchiaia,
Con i capelli bianchi come il lembo di una bandiera,
Con il bosco della barba circondando
Un magro viso come un pover prato.
Nel petto libero, infierita nave
Dal gran vortice delle onde,
Tengo ancora su, ma sempre piu alla soglia,
Un cuore, raffredato, ma di lava.

Sogno sempre, perche il mio sogno e veglia,
Dall'ozio ho fatto il mio vivo amico:
Da esso chiedo consiglio quando il pensiero mi invoglia...

Non chiedo mai che tempi sono fuori;
Guardo dentro di me la polvere serale,
E scendendo le mie interne scale,

Reggo alla pena come fosse un bordone.



ROMANTIC SELF-PORTRAIT

I have forged myself a brave old age,
With my white hair like the fold of a flag,
With the grove of my beard sorrounding
A thin face like a poor lawn.
In my free chest, haunted ship
By the bustle of the waves,
I still carry up, but  on the threshold,
A chilled heart, but out of lava.

I always dream, because my dream is watch,
From idleness I have made my living friend:
From it I take advice about my thoughts...

I never ask what times are outside;
I look inside me the evening dust
And getting down  my inward stairs,

I lean upon my pen as upon a staff.