23.04.2013

Ştefan Augustin Doinaş





VÎRTEJ DE ALBURI

Acest vîrtej al tău de alburi, jar
al fericirii!  - cum să-l ţin în mînă?
Preaplinul umple ornicele rar.
Eu sunt ca iedera-n amurg: tresar
abia la flăcările ce-l amînă.

Dar pînă cînd? Încoronat prilej
domneşte peste tot ce mi se-ntîmplă.
Ah, să susţin, să mai reţin pe-un vrej
fragil minunea ta - acest vîrtej
de alburi crude înverzind o tămplă!

Ca soarele din pustă, urmărit
de somn, apun cu sufletul mărit...



VORTICE DI BIANCHI

Questo tuo vortice di bianchi, fuoco
della felicita! - come tenerlo nella mia mano?
Il troppo riempie le ore raramente.
Io sono come l'edera al tramonto: sto sussultando
appena  alle fiamme che lo fanno ritardare.

Ma fino a quando? Incoronata occasione
regna su tutto quello che succede a me.
Ah, regger, ritener su uno stelo
fragile il tuo miracolo - questo vortice
di bianchi freschi rendedo verde il mio tempio!

Come il sole nella steppa, inseguito
dal sonno, io sto tramontando con la mia anima ingrandita...



WHIRPOOL OF WHITES

This whirpool of whites, fire
of the happiness! - how could I keep it in my hand?
The plenty scarcely fills the hours up.
I am like the ivy at the twilight: I am starting
only at the flames that put it off.

But till when? Crowned opportunity
reigns over all the things are happening to me.
Oh,to support, to  hold on a steam
fragile your miracle - this whirpool
of  fresh whites making green my temple!

As the sun in the steppe, followed 
by the sleep, I am setting down with my soul increased...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...