Ionuţ Caragea

CHRIST ÎMBĂTRÎNIT

te întrebi de ce te atrage bărbatul acela

cu părul albit şi mîinile aspre

de unde are toate acele semne pe trup

vrei să-i fii camarad de arme şi scut

pe drumul gropit înspre necunoscut

vrei să-l atingi şi să-i simţi poleirea

vrei să-ţi fie drept pildă

şi să-ţi vorbească cu duh

vrei să priveşti lumea din ochii săi

începutul şi sfîrşitul

apocalipsa fiecărei secunde

desferecarea celuilalt eu

vrei să-i amîni condamnarea

purtîndu-i toată durerea în pîntecul greu

cu vîrsta se-aşează gloria pe faţă

însă cununa de spini este numai a lui

tu ştii, femeie, prin mine bărbatul acela
îşi face marea lucrare
mă ţine de mînă şi mă poartă prin lume
îi arde de glume şi-mi spune:
nu fii trist, în sufletul tău se-nalţă un munte
în inima ta renaşte un Christ
cu plete cărunte

 GROWN OLD CHRIST

you ask yourself why that man attract you

with his grey hair and rough hands

where he has got all those signs on his body from

you want to be his fellow soldier and shield

on the troubled road  toward the unknown

you want to touch him and feel his gilding

you want him to be your instance

and talk to you with spirit

you want to see the world from his eyes

the beginning and the end

the apocalypse of each moment

the unfettering of the other self

you want to postpone his sentence

bearing his whole pain in your heavy womb

with the age the glory lays on the face

but the thorn crown is only his

you know, woman, through me that man
makes his great work
holds me by my hand and drives me through the world
has a mind to jokes and tells me:
don't be sad, in your soul a mountain is rising
in your heart is reborn a Christ
with grey plaited hair