Marin Sorescu

FLUIERUL

Un fluier ţipă deodată
În spatele unui trecător
Al cărui trup se umple de rumeguş
Ca un copac, cînd simte
În marginea pădurii
Gaterul.

Totuşi să nu-ntorc capul - îşi spune omul -
Poate e pentru altcineva.
În orice caz, să mai am un răgaz
De cîţiva paşi.

Fluierul se-aude strident
În spatele tuturor trecătorilor
Care se fac vineţi, galbeni, verzi, roşii
Şi merg înainte ţepeni,
Fără a întoarce capul.
Poate e pentru altcineva -
Gîndeşte fiecare -
Ce-am făcut eu decît
Un război, două războaie ?
Mîine am nuntă,
Poimîine-mi naşte soţia,
Răspoimîine-mi îngrop părinţii -
Am atîtea treburi pe cap,
Nu poate fi pentru mine.

Un copil
Şi-a cumpărat un fluier,
Şi-a ieşit să-l încerce
Pe bulevard,
Fluierînd ştrengăreşte la urechea oamenilor.





THE WHISTLE

An whistle is shrieking
Behind a passer-by
Whose body fills with sawdust
Like a tree, that feels
At the edge of the forest
The saw.

However I'll don't turn my head - thinks the man -
Maybe it's for someone else.
Anyway, I must obtain a reprive
Of a few steps.

The whistle is shrill
Behaind all the passers-by
Who become bluish, yellow, green, red,
And go away stiff,
Without turning their head.
Maybe it's for somebody else -
Thinks each of them,
What have I done
But one war, or two ?
Tomorrow it's my wedding,
The day after tomorrow my wife gives birth,
The day after after tomorrow I have to burry my parents -
I have a lot of things to do
It cannot be for me.

A prankish child
Has bought a whistle
And he went to try it
In the boulevard
Sprightly whistling at the ear of the people.