Radu Cârneci

GÂND ÎNAPOI

Va veni primăvara, desigur,
ne vom întoarce în copilărie,
copaci fiind, ne-om inunda de muguri,
ne vom preface-n iarbă, în câmpie.

Sau, dacă vrei, vom fi o ploaie-n ropot,
de soare ploaie, curcubeu răsfrânt,
iar în amurg vom fi de bronz în clopot,
topindu-ne în zări, la ceasul sfânt.

Şi vom rodi cu stelele curate
un gând înalt, făclie de priveghi -
voi fi în toţi, iar tu vei fi în toate,
medalie cu două chipuri vechi.

Şi ca o ceaţă din nimic ivită,
uşori vom fi, călătorind în jos,
cer legănat în lacrima-ispită
şi răsturnat în noi cu preafrumos...




PENSIERO INDIETRO

Verra la primavera, certamente,
ritorneremo alla nostra infanzia,
e come alberi, di gemme ci colmeremo,
nella pianura, erba diventeremo.

Oppur, se vuoi, saremo una pioggia a scrosci,
pioggia di sole, riflesso arcobaleno,
e al tramonto saremo una campana,
fondendoci nell'orizzonte, alla santa ora.

E frutteremo sotto le pure stelle
un pensiero alto, fiaccola da veglia -
saro in tutti, e tu altrettanto,
medaglia a due vecchi volti.

E, come una nebbia da niente apparsa,
saremo lievi, viaggiando in giu,
cielo cullato in una lacrima di tenerezza
e rovesciando dentro di noi tanta bellezza...





BACK THOUGHT

It will come the spring, it's certain,
we shall return in our childhood,
as trees, we shall fill with buds,
and in the plain, grass we shall become.

Or, if you want, we shall be a rain,
a rain of sun, a reflected rainbow,
and in the twilight we'll be a bell of bronze,
melting ourselves in the horizon, at holy hour.

And we shall fruit under the clean stars
a higher thought, an watching torch -
I'll be in everybody, and you'll be the same,
a medal with two old faces on.

And, like a mist came out from nothing,
we'll be so light, travelling below,
a sky rocked in a tender tear,
reversed inside us with much glow...