29.04.2013

Lucian Blaga



MUNTE VRAJIT

Intru în munte. O poartă de piatră
încet s-a deschis. Gînd, vis şi punte mă saltă.
Ce vinete lacuri! Ce vreme înaltă!
Din ferigă vulpea de aur mă latră.

Jivine mai sfinte-mi ling mîinile: stranii,
vrajite, cu ochii întorşi se strecoară,
Cu zumzet prin somnul cristalelor zboară
albinele morţii, şi anii. Şi anii.



MONTAGNA STREGATA

Entro nella montagna. Una porta di pietra
lentamente si e aperta. Pensiero, sogno e ponte mi saltano.
Che lividi laghi! Che tempo alto!
Dalle felci la volpe d'oro mi sta abbaiando.

Bestie piu sacre leccano le mie mani: strane,
stregate, con gli occhi indietro s'insinuano.
Ronzando attraverso il sonno dei cristalli volano
le api della morte, e gli anni. E gli anni.



BEWITCHED MOUNTAIN

I enter into the mountain. A gate of stone
slowly has opened. Thought, dream and bridge raise me.
What gray lakes! What high time!
From the ferns the golden fox is barking.

Beasts more sacred lick my hands: strange,
bewitched, with their eyes back are sliping.
Humming through the sleep of the crystals are flying
the bees of the death, and the years. And the years.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...