Otilia Cazimir

SUB IARBA CÎMPULUI

Am pus să moară-n umbră, într-o carte

Pe care-o  ştiu cuvînt după cuvînt,

Petale vii şi tinere de flori, -

Să-mi mai aduc aminte uneori

De cei plecaţi departe,

De cei ce nu mai sunt.

Şi răsfoind cu mîini şovăitoare,

Într-un tîrziu, de dorul nimănui,

Din cartea veche-mi cade-o floare.

Suntem mereu tot mai puţini sub soare,

Şi tot mai mulţi sub iarba cîmpului.

SOTTO L'ERBA DEL CAMPO

Ho messo a morire nell'ombra, in un libro

Che so parola per parola,

Petali vivi e giovani di fiori, -

Per ricordarmi qualche volta

Di quelli andati via molto fa,

Di quelli che non ci sono piu.

E sfogliando con esitanti  mani,

A ore tarde, per la nostalgia di nessun,

Dal vecchio libro cade un fiore.

Ci siamo sempre pochi sotto il sole,

E sempre molti sotto l'erba delle zolle. 

UNDER THE GRASS OF THE FIELD

I have put to die in the shadow, in a book

Which I know by heart,

Living and young petals of flowers, -

For reminding me sometimes

Of those passed away long time ago,

Of those who are no more.

And turning over with hesitating hands,

Late in the day, for nobody's longing,

From the old book a flower is falling.

We are fewer and fewer under the sun,

And more and more under the grass of the field.