Ion Pillat

DE-O FI SĂ FIE RAIUL

De-o fi să fie raiul, să fie un zăvoi
Cu sălciile-n muguri şi ierburile moi,
Cu miei priori - tot îngeri albi, plăpînzi şi goi -
Şi apa pe sub ramuri să cînte ca un roi
De-albine nevăzute ce cată miere-n flori.
De-o fi să fie raiul, să fie-un lan de grîu,
În vîntul dimineţii să mişte ca un rîu,
În soarele de-amiază să ardă aur greu,
Să intre-n ei arhangheli cu secera la brîu,
Şi umbra lor albastră să dăinuie tîrziu.
De-o fi să fie raiul, să fie-un deal cu vii,
Cu prune cum e bruma şi mere arămii,
Deasupra lor să zboare cu frunza cea dintîi
Un stol de păsări albe vîslind prin zări pustii,
Ţipînd a toamnă lungă ca dorul meu să ştii.

De-o fi să fie raiul, să fie-un cîmp de nea,
Să scînteie zăpada aprinsă stea cu stea
Şi zurgălăi de sănii să sune - cum suna
În ţara mea, pe vremuri, copilăria mea,
Cînd toată tinereţea, iubire, te-aştepta.



SE FOSSE IL PARADISO

Se fosse il paradiso, che sia un boschetto
Con le salici germogliare e  sofifce erba,
Con piccoli agnelli - angeli deboli e nudi - 
E l'acqua sotto i rami cantare come una sciame
di invisibili api che stanno cercando il miele tra i fiori,
Se fosse il paradiso, che sia un seminato,
Nel vento del mattino che ondeggi come una riva,
Nel sole del pomeriggio che bruci come oro,
Che entrano gli arcangeli con le falce alla vita,
E la loro ombra azzurra indugi fino tardi.
Se fosse il paradiso, che sia un colle con le vigne,
Con prugne brinate e mele color rame.
Sopra di lui che voli con la prima foglia
Uno stormo d'uccelli bianchi remando all'orizzonte,
Strillando nell'autuno perche tu sappia la mia brama.

Se fosse il paradiso, che sia un campo di neve
Che splendi accesa stella per stella 
E campanelli suonino come suonava
Nel mio paese una volta la mia infanzia
Quando la mia gioventu, amore, t'aspettava.



IF THE PARADISE SHOULD BE

If the paradise should be, let be a coppice
With the willows into buds and soft herbs,
With little lambs - weak and nacked angels -
And the water under the branches let sing like a swarm
Of invisible bees which are searching for the honey in the flowers.
If the paradise should be, let be a wheat field,
In the wind of morning let move as a river,
In the sun of the noon let burn like heavy gold,
Let archangels enter with the sickle at their waist
And their blue shadow let  last until it is late.
If the paradise should be, let be a hill with vineyards,
With greysh plums and copper-colored apples.
Above it let fly with the first leaf
A flock of white birds rowing at the horizon,
Screaming in the autumn to let you know my yearning.

If the paradise should be, let be a field of snow,
Let it shine burning star by star
And sledge bells let ring as it used to ring
Once in my country in my childhood,
When my youth, love, for you was waiting.