ALTITUDINE
Plutesc în noi dureri neatîrnate
De nici un dor, de nici o altă rană,
Trec la zenituri dezrădăcinate,
Înalte chinuri fără de prihană.
Cioplim morminte stană după stană...
Din oasele de-atîta plîns spălate,
Gîndirea morţii suie diafană
Şi se preface în eternitate.
Cu-atîtea mîini ne pipăirăm golul,
Atîtea guri ne-au învăţat tăcere,
Şi-atîtea inimi s-au făcut puzderii...
Cînd bucuria îşi trimite solul,
Ajunge mut şi fără de putere
Acolo-n altitudinea durerii.
ALTITUDE
They float inside us pains unhanged
From no longing, from no other wound,
Pass at the zenith unrooted hatred,
High torments without any fault.
We sculpture tombs stone by stone...
From our bones, washed by many tears
Rises the thought of the death diaphanous
And turns into eternity.
With so many hands we have touched our emptiness,
So many mouths have taught us the silence,
And so many hearts have been brought in pieces...
When joy is sending its messenger to us,
He comes up dumb and powerless
There, in the altitude of pain.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.