Radu Cîrneci

ÎNTRE ZĂPEZI

Suntem între zăpezi şi vînturi,
femeile-s departe sub pleoape,
flacăra sîngelui ni se scurge-n pămînt,
grîuri şi ierburi s-adape.

Ştim, unii dintre noi acum vom muri,
visînd frumos, frumos ca niciodată,
veri luminînd şi soarele din palme
asemuindu-l c-un obraz de fată.

Apoi vom fugi spre copilărie,
din vînturi ne vom face zmeie,
vom fi apoi prunci, apoi doar
aerul dintre-un bărbat şi-o femeie...




AMONG SNOWS

We stand among snows and winds,
women are far under our eyelids,
the flame of the blood flows in the ground
for watering grains and herbs.

We know, some of us will die now,
dreaming nicely, nicely than ever,
summers lighting and the sun in our hands
looking like the face of a girl.

Then we shall run toward childhood,
we shall make kites of winds,
then we shall be babies, then only
the air between a man and a woman...