CORABIA CU POEŢI
Poeţii cred că e o corabie
Şi se îmbarcă.
Lăsaţi-mă să mă urc pe corabia cu poeţi
Înaintînd pe valurile timpului.
Fără să-şi clatine catargul
Şi fără să aibă nevoie ca să mişte din loc
( Pentru că timpul se mişcă
În jurul ei tot mai repede ).
Poeţii aşteaptă, şi refuză să doarmă,
Refuză să moară,
Ca să nu piardă clipa din urmă
Cînd corabia se va desprinde de ţărm.
Dar ce e nemurirea dacă nu
Chiar această corabie de piatră,
Aşteptînd cu încăpăţînare ceva
Ce nu se va întîmpla niciodată ?
THE SHIP OF THE POETS
The poets think that it is a ship
And board.
Let me get up on the ship of poets
Advancing on the waves of the time.
Without shaking its mast
And without needing to move from place
( Because the time moves
Around it faster and faster ).
The poets are waiting, and refuse to sleep,
Refuse to die,
Not to lose the last moment
When the ship gets off the shore.
But what's immortality
If not this ship of stone,
Waiting stubbornly something
That never will happen ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.