Nichita Stănescu

                                     
                     

ÎNTR-O JOI CU DRAGOSTE

Seara de joi, seară deasă de suflet,
în care destinele noastre creşteau
ca iarba de primăvară,

iar eu te iubeam
atât de mult, încât te uitam,
crezând că faci parte din mine.

Şi numai atunci mă miram
când, uneori, surâdeam, şi tu
nu surâdeai,

când jefuiam copacii de frunze,
şi tu
rămâneai lângă ei mai departe.

Atunci mi-apărea
că eşti altcineva,
dar numai atât cât poate să fie
altcineva soarele serii -
luna...





ON THURSDAY WITH LOVE

Thursday evening, an evening full of soul,
when our destinies were growing
like the grass of spring,

and I used to love you
so much, that I used to forget you,
thinking that you are a part of me.

And only then I was surprised
when, sometimes, I was smiling, and you
won't,

when I was robbing the trees from their leafs
and you
used to stay near them, away.

Then I used to realize
that you are anybodyelse,
but as can be anibodyelse ,
the sun of the evening -
the moon...