Alexandru Phillipide

                       
                            

SECRETE ŞI MISTERE

Portice lungi prin care spun anticii
Că noaptea se plimba cu molcom pas
Caligula nebun visînd suplicii,
Din voi nici o fărîmă n-a rămas.

Cine-a cioplit acele chipuri stranii
Pe insula pierdută şi pustie
Din fundu-ndepărtatei Oceanii
Şi le-a adus în braţe, cine ştie ?

Tu, monstru al fierbintelui Egipt,
Sfinx cu sprînceana încruntată,
În ce papirus, în ce manuscript,
Se află taina ta nedezlegată ?

Dar ce să dezlegăm ? Doar totul piere
În timpul fără sens, fără-ncheiere.
Ajunşi în lună n-am găsit decît
Un plat pustiu, sărac, steril, urît.
O să ajungem oare şi la stele,
Cu gîndul să descoperim în ele
Secretul universului şi-al vieţii ?

Da-n stele nu ajung decît poeţii.


SECRETS AND MYSTERIES

Large porches through which the antic say
That by night he was slowly walking
The mad Caligula dreaming at tortures,
From you no fragment has remained.

Who has craved those strange faces
On the lost and desert island
From the bottom of the far Oceania
And carried them in their arms, who knows ?

You, monster of the hot Egypt,
Sphinx with your frowning eyebrow,
In what papyrus, in what manuscript,
Is there your unsolved mystery ?

But what have we to solve ? Everything is vanishing
In the meaningless, unending time.
Come on the moon we have found
Only a flat, and poor, and fruitless and ugly desert.
Shall we reach perhaps the stars,
Thinking to find farway there
The secret of the universe and life ?

But on the stars only the poets come.